Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 1 noiembrie 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.
Consecinţele exploatării gazelor de şist
(din ciclul: „Americani fără apă potabilă”)
(din ciclul: „Americani fără apă potabilă”)
autor: o echipă de jurnalişti independenţi condusă de Vlad Ursulean
sursa: Fracking Romania (România fracturată hidraulic)
data: 09 august 2013
Conduc o maşină închiriată de-a lungul rîului Ohio. Soarele scoate scîntei din apă şi mă orbeşte, dar nu-mi pun ochelari de soare, ţin ochii larg deschişi, să absorb totul. Uite un panou verde, mă invită la „Freedom ––> next right” (n.t. – „Libertatea ––> următoarea la dreapta”), cum pot refuza asta?
Dealurile Pennsylvaniei sînt aşa verzi şi împădurite că uneori îmi fuge mintea şi-am impresia că sînt tot prin Vaslui, pe drumurile de noroi din Păltiniş, întrebînd moşnegii dac-au auzit că vine Chevron la ei în sat. Dar eu sînt acum cu 8.000 de kilometri mai la vale, tocmai în patria Chevronului şi-a gazelor de şist. Am citit despre ele pînă mi-a venit rău, am văzut poze şi filme, dar tot mă ia cu fiori cînd ajung în miezul exploatării.
Mai fiecare casă are o sondă-n bătătură. Un vîrf de deal e bărbierit şi găzduieşte o piscină de apă şi chimicale. Dintre copaci se ridică un furnal care pompează gaz în aer şi-i dă foc. Într-o vale se află o staţie de compresie şi-o mică uzină de procesare a gazului. O cireadă de vaci paşte pe-o păşune, în jurul unei sonde. Pe garduri e plin de plăcuţe cu „Accesul interzis, pericol de explozie!”.
sursa: Fracking Romania (România fracturată hidraulic)
data: 09 august 2013
Conduc o maşină închiriată de-a lungul rîului Ohio. Soarele scoate scîntei din apă şi mă orbeşte, dar nu-mi pun ochelari de soare, ţin ochii larg deschişi, să absorb totul. Uite un panou verde, mă invită la „Freedom ––> next right” (n.t. – „Libertatea ––> următoarea la dreapta”), cum pot refuza asta?
Dealurile Pennsylvaniei sînt aşa verzi şi împădurite că uneori îmi fuge mintea şi-am impresia că sînt tot prin Vaslui, pe drumurile de noroi din Păltiniş, întrebînd moşnegii dac-au auzit că vine Chevron la ei în sat. Dar eu sînt acum cu 8.000 de kilometri mai la vale, tocmai în patria Chevronului şi-a gazelor de şist. Am citit despre ele pînă mi-a venit rău, am văzut poze şi filme, dar tot mă ia cu fiori cînd ajung în miezul exploatării.
Mai fiecare casă are o sondă-n bătătură. Un vîrf de deal e bărbierit şi găzduieşte o piscină de apă şi chimicale. Dintre copaci se ridică un furnal care pompează gaz în aer şi-i dă foc. Într-o vale se află o staţie de compresie şi-o mică uzină de procesare a gazului. O cireadă de vaci paşte pe-o păşune, în jurul unei sonde. Pe garduri e plin de plăcuţe cu „Accesul interzis, pericol de explozie!”.
Ia priviţi colea ce „frumos şi pitoresc” este să vină „Şevronul” şi să se instaleze la tine-n bătătură,
cu arme, muniţie şi bagaje. Ce să mai vorbim, sănătate curată! Sau FURATĂ, mai bine zis...
Pămîntul de sub noi e sfredelit de conducte care pătrund la mii de
metri adîncime, injectează chimicale într-o rocă pe care-o sfărîmă şi
eliberează gazele prinse-n ea de milioane de ani. Sună înfricoşător, dar
oamenii din Pennsylvania sînt obişnuiţi cu sondele. Aici s-a săpat
prima sondă de petrol din lume, în 1859, şi tot aici a pornit prima
goană după aurul negru. Aşa că lumea s-a bucurat acum cîţiva ani, cînd
a-nceput o nouă goană după gaze naturale, au răsărit mii de sonde noi,
economia ţării a luat-o-n sus şi-o mulţime de localnici s-au îmbogăţit.
---------------------------------------------
Da, da, s-o creadă mutu'! Această este doar o strategie de suprafaţă, trîmbiţată-n tot felul de mesaje publicitare de culoare roz-bombon tocmai de către cei care au interesul s-ajungă la acele resurse, avînd grijă totodată să-mbolnăvească populaţia din zonă uşor şi pe tăcute, fiindcă-n realitate dedesubturile afacerii sînt mult mai ascunse şi mai perfide decît par la prima vedere.
Singurii care într-adevăr s-au îmbogăţit de pe urma exploatării gazelor de şist sînt şefii unor mastodonţi trans-naţionali cu numele Chevron, Texaco (care-a fuzionat ulterior cu Chevron), Exxon Mobil şi Halliburton. Apropo, preşedintele şi dulăul-şef al Halliburton este nimeni altul decît tovarăşul Dick Cheney (fost vice-preşedinte al SUA între 2001-2009), adică demonu-ăla cu chip uman care se ascunde-n spatele unei mutre ce arborează un zîmbet cît se poate de reptilian. Iar ca el mai sînt şi-alţi hibrizi reptilieni, şi i-aş numi aici pe doi vechi tovarăşi de „suferinţă” de-ai săi, George Bush tatăl şi George Bush fiul, ambii foşti preşedinţi ai Americii, clanul Bush deţinînd statul Texas aproape în întregime, al doilea stat al SUA ca mărime, după Alaska, amîndoi fiind acţionari importanţi în cadrul acestor companii petroliere.
Cît priveşte „goana după aurul negru” a unora care-au ajuns ulterior magnaţi ai petrolului, vă sugerez să urmăriţi filmul „Va curge sînge!” (cu titlul original „There will be blood”, tradus iniţial la noi – prin 2007-2008 – de-a dreptul PROSTEŞTE, prin „Scandalul petrolului”, de către o fiinţă plagiatoare cu pseudonimul literar „veveriţa_bc”; la o adică, doritorilor le pot pune la dispoziţie subtitrarea respectivă), film în care se vede clar cum goana după bani şi după îmbogăţirea imediată a unor indivizi (care apropo, fac parte din Cabala multimilenară!) a adus mai multă moarte şi ruină, decît bunăstare şi fericire.
Ei bine, la fel procedează şi-ăştia cu gazele lor de şist, prin intermediul aşa-numitei companii „Şevron”, care este un cuvînt jidănesc (mai întîi apare salutul „şalom”, apoi revista „Şalom”, iar acum compania „Şalom!”; pardon, am vrut să spun „Şevron” – mă scuzaţi!). La fel procedează şi cei care trag sforile pentru exploatarea de la „Roşia Montană Corporaţia Aurului” („Goldcorp” sau „Gold Corporation”).
Peste tot în lume, băieţii veseli din Cabală aplică EXACT aceeaşi tactică pe care-au aplicat-o-n trecut şi-n SUA, şi-n Turcia, şi-n ţările din Africa, şi-n cele din America de Sud. Mai întîi te duc cu zăhărelul, promiţîndu-ţi cîştiguri fabuloase peste noapte, apoi îţi cumpără terenul la preţ de nimic, iar la final vin cu maşinăriile lor şi-ţi „bagă mortu-n casă”, ca să zic aşa, otrăvind pămîntul, apa, flora şi fauna (inclusiv oamenii!) pe multe zeci de km în jurul expoatării.
Exact pe ideile descrise mai sus se bazează strategia reptiliană a celor aflaţi în vîrful acestor giganţi financiari.
---------------------------------------------
După ce-a trecut entuziasmul de la început, mii de oameni s-au trezit într-un coşmar
---------------------------------------------
Da, da, s-o creadă mutu'! Această este doar o strategie de suprafaţă, trîmbiţată-n tot felul de mesaje publicitare de culoare roz-bombon tocmai de către cei care au interesul s-ajungă la acele resurse, avînd grijă totodată să-mbolnăvească populaţia din zonă uşor şi pe tăcute, fiindcă-n realitate dedesubturile afacerii sînt mult mai ascunse şi mai perfide decît par la prima vedere.
Singurii care într-adevăr s-au îmbogăţit de pe urma exploatării gazelor de şist sînt şefii unor mastodonţi trans-naţionali cu numele Chevron, Texaco (care-a fuzionat ulterior cu Chevron), Exxon Mobil şi Halliburton. Apropo, preşedintele şi dulăul-şef al Halliburton este nimeni altul decît tovarăşul Dick Cheney (fost vice-preşedinte al SUA între 2001-2009), adică demonu-ăla cu chip uman care se ascunde-n spatele unei mutre ce arborează un zîmbet cît se poate de reptilian. Iar ca el mai sînt şi-alţi hibrizi reptilieni, şi i-aş numi aici pe doi vechi tovarăşi de „suferinţă” de-ai săi, George Bush tatăl şi George Bush fiul, ambii foşti preşedinţi ai Americii, clanul Bush deţinînd statul Texas aproape în întregime, al doilea stat al SUA ca mărime, după Alaska, amîndoi fiind acţionari importanţi în cadrul acestor companii petroliere.
Cît priveşte „goana după aurul negru” a unora care-au ajuns ulterior magnaţi ai petrolului, vă sugerez să urmăriţi filmul „Va curge sînge!” (cu titlul original „There will be blood”, tradus iniţial la noi – prin 2007-2008 – de-a dreptul PROSTEŞTE, prin „Scandalul petrolului”, de către o fiinţă plagiatoare cu pseudonimul literar „veveriţa_bc”; la o adică, doritorilor le pot pune la dispoziţie subtitrarea respectivă), film în care se vede clar cum goana după bani şi după îmbogăţirea imediată a unor indivizi (care apropo, fac parte din Cabala multimilenară!) a adus mai multă moarte şi ruină, decît bunăstare şi fericire.
Ei bine, la fel procedează şi-ăştia cu gazele lor de şist, prin intermediul aşa-numitei companii „Şevron”, care este un cuvînt jidănesc (mai întîi apare salutul „şalom”, apoi revista „Şalom”, iar acum compania „Şalom!”; pardon, am vrut să spun „Şevron” – mă scuzaţi!). La fel procedează şi cei care trag sforile pentru exploatarea de la „Roşia Montană Corporaţia Aurului” („Goldcorp” sau „Gold Corporation”).
Peste tot în lume, băieţii veseli din Cabală aplică EXACT aceeaşi tactică pe care-au aplicat-o-n trecut şi-n SUA, şi-n Turcia, şi-n ţările din Africa, şi-n cele din America de Sud. Mai întîi te duc cu zăhărelul, promiţîndu-ţi cîştiguri fabuloase peste noapte, apoi îţi cumpără terenul la preţ de nimic, iar la final vin cu maşinăriile lor şi-ţi „bagă mortu-n casă”, ca să zic aşa, otrăvind pămîntul, apa, flora şi fauna (inclusiv oamenii!) pe multe zeci de km în jurul expoatării.
Exact pe ideile descrise mai sus se bazează strategia reptiliană a celor aflaţi în vîrful acestor giganţi financiari.
---------------------------------------------
După ce-a trecut entuziasmul de la început, mii de oameni s-au trezit într-un coşmar
John McIntyre privind contemplativ la viaţa sa. Practic vorbind, la ceea ce-a mai rămas din ea...
Sînt într-o sufragerie luminată gălbui din Woodlands (n.t. –
„Terenurile” sau „Zonele împădurite”), un cătun din estul
Pennsylvaniei, un pic mai sus de Pittsburgh. Deasupra televizorului e o
vitrină cu bibelouri. Un cîine e lungit pe covorul persan, lîngă o
păpuşă murdară. Peste tot în jur sînt bidoane de apă. John McIntyre stă
prăbuşit pe-un scaun cu mîinile-n cap, priveşte-n gol şi spune ca pentru
sine: „Sîntem în cea mai bogată ţară de pe pămînt şi trăim fără apă,
ca-n lumea a treia.” Nevastă-sa scormoneşte printr-o cutie plină de
hîrţoage, căutînd urmele oficiale ale purgatoriului în care s-a
transformat viaţa lor.
Biiip!.... Biiip!.... O alarmă ascuţită ne face pe toţi să tresărim. E detectorul de metan din baie. Trebuie să-nchidă repede conductele, altfel riscă să le explodeze casa.
Biiip!.... Biiip!.... O alarmă ascuţită ne face pe toţi să tresărim. E detectorul de metan din baie. Trebuie să-nchidă repede conductele, altfel riscă să le explodeze casa.
Prim-plan cu John McIntyre care numai vesel NU este, un biet om pe-a cărui faţă
grijile din ultima vreme au săpat urme adînci
John McIntyre e un american get-beget. Locuieşte într-o casă
prefabricată dintr-o comunitate mică, pe undeva prin pădurile
Pennsylvaniei. În curte are o camionetă şi multe maşini vechi, la care
meştereşte în timpul liber. Şi-a petrecut o parte din viaţă săpînd sonde
de petrol şi puţuri de apă, reparînd chestii pe care nimeni nu le putea
repara, cîntînd la chitară într-o formaţie rock… „Am avut orice slujbă,
îţi poţi imagina?... Le-am văzut pe toate.” Sau cel puţin aşa credea
pînă cînd s-a trezit într-o zi că nevasta i s-a îmbolnăvit
de leucemie,
casa e-n pericol de explozie, apa de la robinet se face mov şi dacă o
bea vomită, iar dacă face duş pielea i se irită şi-i curge sînge din nas
(n.t. – parcă acelaşi lucru vi-l spuneam şi eu în scrisoarea de data
trecută, de pe 21 octombrie a.c., cea cu titlul „Pungeştiul a devenit prima redută-n calea Chevronului”).
Ca să supravieţuiască are nevoie de multă apă îmbuteliată (bisericile din regiune fac o colectă în fiecare săptămînă şi distribuie bidoane la cele aproximativ 10 familii afectate). Nu poate să vîndă şi să plece, casa lui nu mai valorează aproape NIMIC. Nu mai are încredere că autorităţile o să facă dreptate. Nu mai are aproape NIMIC… Totul s-a întîmplat după ce comunitatea lui a fost înconjurată de şapte sonde pentru gazele de şist.
Ca să supravieţuiască are nevoie de multă apă îmbuteliată (bisericile din regiune fac o colectă în fiecare săptămînă şi distribuie bidoane la cele aproximativ 10 familii afectate). Nu poate să vîndă şi să plece, casa lui nu mai valorează aproape NIMIC. Nu mai are încredere că autorităţile o să facă dreptate. Nu mai are aproape NIMIC… Totul s-a întîmplat după ce comunitatea lui a fost înconjurată de şapte sonde pentru gazele de şist.
O privelişte devenită obişnuită în ţinutul Woodlands: rezervoare pe care scrie „Produced water”.
Oare despre ce fel de „apă produsă” (extrasă) să fie vorba? Aşa că Prîslea cel Voinic
îşi luă inima-n dinţi şi-l întrebă pe balaurul cu şapte capete:„Dragă zmeule, ce-ascunzi tu acolo,
în bazinele-alea din fundul curţii, apă vie sau apă moartă?”
Cînd au călcat prima oară în Woodlands, acum 20 de ani, soţii McIntyre
s-au simţit ca-n paradis. Linişte şi sălbăticie, o privelişte minunată
şi loc destul pentru orice le-ar fi trecut prin cap. Primul lucru pe
care l-au făcut a fost să sape un puţ de 30 de metri: „Evrika! Am dat
peste apă. Mai multă apă decît îţi poţi imagina. Limpede ca cristalul,
curată şi rece ca gheaţa. Ne simţeam ca şi cum am fi găsit aur.” Şi-au
asamblat o casă din prefabricate şi-au trăit liniştiţi 20 de ani în
această comunitate izolată, la 50 de km de Pittsburgh, unde lumea-şi
lasă copiii să se joace prin pădure şi bărbaţii strîng în curte bărci
ruginite şi maşini de epocă.
„În ianuarie 2011, familia mea s-a îmbolnăvit violent”, spune Janet McIntyre în sufrageria ei, cu teancuri de analize medicale-n braţe. Dureri de cap, vomă, diaree, iritaţii ale pielii. La început credeau că-i un soi de răceală, dar apoi i-au sunat cei doi copii. Ei locuiesc în altă parte, dar veneau în fiecare duminică să-şi vadă părinţii şi să ia apă proaspătă din fîntîna lor. Acum aveau şi ei aceleaşi simptome. Pînă şi cîinele începuse să rămînă fără blană!
---------------------------------------------
Într-un interviu TV pe care-o să vi-l prezint detaliat în viitor (document video primit din partea unui fost coleg de serviciu care şi el luptă să-i trezească pe oameni, film pe care mi l-a trimis în urma scrisorii cu „Pungeştiul” – vezi mai sus), d-l Florin Colceag dezvăluie unele enigme şi lucruri murdare ce se-ascund în spatele exploatării gazelor de şist, fenomene şi dedesubturi care tocmai de aceea-s tăinuite de corporaţiile ce promovează aceste tehnologii (şi de mass-media oficială aservită-n totalitate lor).
D-l Prof. Dr. Florin Colceag, matematician şi „antrenor de genii”, vine şi le spune oamenilor din România adevărul, ce anume se-ascunde-n spatele exploatării gazelor de şist şi de ce aceste forări sînt EXTREM DE TOXICE pentru populaţia din zonă şi pentru tot ce-nseamnă viaţă pe Terra. Domnia-sa menţionează că NU destăinuie aceste lucruri ca să sperie lumea (aşa cum şi mie îmi reproşa cineva în trecut „că-s pesimistul de serviciu şi că vă trimit numai mail-uri negative”, vezi epistola cu tittlul „Ecouri şi reverberaţii – partea 3”, trimisă vouă pe 17 martie 2013), ci ca să-i facă pe oameni să-nţeleagă mai bine pericolul care-i aşteaptă, în caz că se lasă păcăliţi de Chevon sau de orice altă companie care urmăreşte exploatarea gazelor de şist din ţara noastră prin metoda facturării hidraulice.
Citez din ceea ce-a declarat d-l profesor Florin Colceag în emisiunea difuzată la TV:
„Atenţie cu gazele de şist, pentru că aici stăm pe-o bombă ecologică mai mare decît se crede! Una dintre problemele cele mai mari pe care le au comunitaţile bogate [a se citi „ţările bogate”] este cum să scape de deşeurile industriale EXTREM DE TOXICE. Şi noi am fost atacaţi în permanenţă prin corupţie la nivel politic, sus. Aduceţi-vă aminte cînd au venit acum 20 de ani primele şarje de butoaie încărcate cu substanţe radioactive...
– Şelimbăr, lîngă Sibiu! a adăugat repede realizatorul emisiunii.
– Exact! ... descoperite pe urmă în tot soiul de depozite, pe lîngă marile drumuri. S-a încercat să se bage aceste substanţe (tot aşa, pe mită politică), sub autostrăzi, că acolo nu mai sapă nimeni.
Şi este incredibil, este incredibil, da' TREBUIE să ştie oamenii!.... Ultima invenţie, cea mai ticăloasă, este cum să scape? – prin FRACTURAREA HIDRAULICĂ, aparent pentru EXPLOATAREA GAZELOR DE ŞIST!!! Scăpăm de tot ce-i toxic, tot ce-i radioactiv, otrăvind apele. Care ape? Acviverul de adîncime, care NU mai are cum să se refacă NICIODATĂ. Acviferul de adîncime este apă stabilă, este apă veche, ăsta NU se mai reface! Odată otrăvit, otrăveşte la rîndul său! Dar problema este că-i o mare afacere pe seama corupţiei politice.”
Aţi înţeles de ce duce Chevron o bătălie atît de acerbă pentru începerea exploatării gazelor de şist în România? Trebuie să mărturiesc că lucrul acesta nu-l ştiam nici eu, drept pentru care-i mulţumesc d-lui Florin Colceag, realizatorului emisiunii şi colegului de serviciu care mi-a semnalat acest material video.
Hai să vă mai dau în avanpemieră un citat din acea rubrică TV ce l-a avut invitat pe d-l Colceag, emisiune-n care, undeva mai spre final, se aduce vorba despre asasinii economnici. După ce dă un exemplu care era cît pe-aci să se petreacă la noi, în România (în oraşul Bacău), domnia-sa continuă (citez):
„Asasinii economici fac astfel de scenarii ca să distrugă din loc în loc ceea ce-i deranjează.
– Cine sînt ei, la nivel mondial? a întrebat realizatorul emisiunii TV.
– Mari companii. Vedeţi, dacă ne uităm la Chevron, pe unde a trecut Chevron în Africa, e război!
Şi e simplu. În momentul în care guvernul a fost corupt [şi] cumpărat, ei au dat totul către stăpînul cel nou care i-a uns. Şi cînd, de pildă, s-a făcut o monocultură acolo (că Chevronul nu face numai exploatări, cultivă şi trestie de zahăr, de exemplu, în zona respectivă) şi oamenii n-au mai avut ce mînca, guvernul, în loc să le dea posibilitatea să se hrănească sau [să creeze] nişte programe economice inteligente, le-a dat AKM-uri, le-a dat arme. Şi i-a îndemnat să se fure unii pe alţii, că n-a fost mare lucru, a fost nevoie să tragă unul într-altul o dată un foc de armă. După aceea au urmat războaie tribale la nesfîrşit, răzbunări şi din nou răzbunări... Şi Africa, din păcate, este un teritoriu care-n momentul actual e departe de-a fi paşnic, deşi oamenii n-au nimic de-a face cu războiul. Au fost manipulaţi.
Asasinii economici pentru ce-au făcut-o? Pentru a intra la exploatare pe preţuri de nimic [este vorba de resursele naturale ale acelei ţări]. În clipa-n care guvernul era pasibil de pedepse [şi] politicienii respectivi erau puşcăriabili (pentru că toţi aveau nişte pete negre-n spate), e clar că puteau fi şantajaţi. Din păcate şi la noi, în spectrul politic, se-ntîmplă ceva relativ asemănător.”
---------------------------------------------
Misterul s-a risipit peste două zile: au dat drumul la robinet şi-a început să curgă un lichid mov, cu spumă
„În ianuarie 2011, familia mea s-a îmbolnăvit violent”, spune Janet McIntyre în sufrageria ei, cu teancuri de analize medicale-n braţe. Dureri de cap, vomă, diaree, iritaţii ale pielii. La început credeau că-i un soi de răceală, dar apoi i-au sunat cei doi copii. Ei locuiesc în altă parte, dar veneau în fiecare duminică să-şi vadă părinţii şi să ia apă proaspătă din fîntîna lor. Acum aveau şi ei aceleaşi simptome. Pînă şi cîinele începuse să rămînă fără blană!
---------------------------------------------
Într-un interviu TV pe care-o să vi-l prezint detaliat în viitor (document video primit din partea unui fost coleg de serviciu care şi el luptă să-i trezească pe oameni, film pe care mi l-a trimis în urma scrisorii cu „Pungeştiul” – vezi mai sus), d-l Florin Colceag dezvăluie unele enigme şi lucruri murdare ce se-ascund în spatele exploatării gazelor de şist, fenomene şi dedesubturi care tocmai de aceea-s tăinuite de corporaţiile ce promovează aceste tehnologii (şi de mass-media oficială aservită-n totalitate lor).
D-l Prof. Dr. Florin Colceag, matematician şi „antrenor de genii”, vine şi le spune oamenilor din România adevărul, ce anume se-ascunde-n spatele exploatării gazelor de şist şi de ce aceste forări sînt EXTREM DE TOXICE pentru populaţia din zonă şi pentru tot ce-nseamnă viaţă pe Terra. Domnia-sa menţionează că NU destăinuie aceste lucruri ca să sperie lumea (aşa cum şi mie îmi reproşa cineva în trecut „că-s pesimistul de serviciu şi că vă trimit numai mail-uri negative”, vezi epistola cu tittlul „Ecouri şi reverberaţii – partea 3”, trimisă vouă pe 17 martie 2013), ci ca să-i facă pe oameni să-nţeleagă mai bine pericolul care-i aşteaptă, în caz că se lasă păcăliţi de Chevon sau de orice altă companie care urmăreşte exploatarea gazelor de şist din ţara noastră prin metoda facturării hidraulice.
Citez din ceea ce-a declarat d-l profesor Florin Colceag în emisiunea difuzată la TV:
„Atenţie cu gazele de şist, pentru că aici stăm pe-o bombă ecologică mai mare decît se crede! Una dintre problemele cele mai mari pe care le au comunitaţile bogate [a se citi „ţările bogate”] este cum să scape de deşeurile industriale EXTREM DE TOXICE. Şi noi am fost atacaţi în permanenţă prin corupţie la nivel politic, sus. Aduceţi-vă aminte cînd au venit acum 20 de ani primele şarje de butoaie încărcate cu substanţe radioactive...
– Şelimbăr, lîngă Sibiu! a adăugat repede realizatorul emisiunii.
– Exact! ... descoperite pe urmă în tot soiul de depozite, pe lîngă marile drumuri. S-a încercat să se bage aceste substanţe (tot aşa, pe mită politică), sub autostrăzi, că acolo nu mai sapă nimeni.
Şi este incredibil, este incredibil, da' TREBUIE să ştie oamenii!.... Ultima invenţie, cea mai ticăloasă, este cum să scape? – prin FRACTURAREA HIDRAULICĂ, aparent pentru EXPLOATAREA GAZELOR DE ŞIST!!! Scăpăm de tot ce-i toxic, tot ce-i radioactiv, otrăvind apele. Care ape? Acviverul de adîncime, care NU mai are cum să se refacă NICIODATĂ. Acviferul de adîncime este apă stabilă, este apă veche, ăsta NU se mai reface! Odată otrăvit, otrăveşte la rîndul său! Dar problema este că-i o mare afacere pe seama corupţiei politice.”
Aţi înţeles de ce duce Chevron o bătălie atît de acerbă pentru începerea exploatării gazelor de şist în România? Trebuie să mărturiesc că lucrul acesta nu-l ştiam nici eu, drept pentru care-i mulţumesc d-lui Florin Colceag, realizatorului emisiunii şi colegului de serviciu care mi-a semnalat acest material video.
Hai să vă mai dau în avanpemieră un citat din acea rubrică TV ce l-a avut invitat pe d-l Colceag, emisiune-n care, undeva mai spre final, se aduce vorba despre asasinii economnici. După ce dă un exemplu care era cît pe-aci să se petreacă la noi, în România (în oraşul Bacău), domnia-sa continuă (citez):
„Asasinii economici fac astfel de scenarii ca să distrugă din loc în loc ceea ce-i deranjează.
– Cine sînt ei, la nivel mondial? a întrebat realizatorul emisiunii TV.
– Mari companii. Vedeţi, dacă ne uităm la Chevron, pe unde a trecut Chevron în Africa, e război!
Şi e simplu. În momentul în care guvernul a fost corupt [şi] cumpărat, ei au dat totul către stăpînul cel nou care i-a uns. Şi cînd, de pildă, s-a făcut o monocultură acolo (că Chevronul nu face numai exploatări, cultivă şi trestie de zahăr, de exemplu, în zona respectivă) şi oamenii n-au mai avut ce mînca, guvernul, în loc să le dea posibilitatea să se hrănească sau [să creeze] nişte programe economice inteligente, le-a dat AKM-uri, le-a dat arme. Şi i-a îndemnat să se fure unii pe alţii, că n-a fost mare lucru, a fost nevoie să tragă unul într-altul o dată un foc de armă. După aceea au urmat războaie tribale la nesfîrşit, răzbunări şi din nou răzbunări... Şi Africa, din păcate, este un teritoriu care-n momentul actual e departe de-a fi paşnic, deşi oamenii n-au nimic de-a face cu războiul. Au fost manipulaţi.
Asasinii economici pentru ce-au făcut-o? Pentru a intra la exploatare pe preţuri de nimic [este vorba de resursele naturale ale acelei ţări]. În clipa-n care guvernul era pasibil de pedepse [şi] politicienii respectivi erau puşcăriabili (pentru că toţi aveau nişte pete negre-n spate), e clar că puteau fi şantajaţi. Din păcate şi la noi, în spectrul politic, se-ntîmplă ceva relativ asemănător.”
---------------------------------------------
Misterul s-a risipit peste două zile: au dat drumul la robinet şi-a început să curgă un lichid mov, cu spumă
Janet McIntyre, o femeie care-a făcut BRUSC leucemie, boală provocată de
reptilienii cu chip uman aflaţi în conducerea Chevron-Texaco, Exxon şi Halliburton
Au sunat compania de gaze, au sunat şi agenţia de mediu să vină să
testeze apa. Ştiau sigur că apa lor fusese impecabilă (unul dintre
copiii lor era adoptat şi, în urmă cu cîţiva ani, Protecţia Copilului
i-a pus să-şi testeze puţul din curte – ieşise perfect!).
Testele companiei şi-ale agenţiei de mediu se băteau cap în cap. „Rex Energy” (n.t. – firmă de exploatare a petrolului şi gazelor – sic!) spunea că apa e bună de băut. „Department of Environmental Protection” din Pennsylvania” (n.t – „Departamentul Pentru Protecţia Mediului” din Pennsylvania) a testat apa de două ori şi-au găsit cinci compuşi organici volatili asociaţi cu fracturarea hidraulică. A mai ieşit la iveală că firma de gaze fusese deja amendată pentru nereguli la construcţia sondelor din zonă.
Testele companiei şi-ale agenţiei de mediu se băteau cap în cap. „Rex Energy” (n.t. – firmă de exploatare a petrolului şi gazelor – sic!) spunea că apa e bună de băut. „Department of Environmental Protection” din Pennsylvania” (n.t – „Departamentul Pentru Protecţia Mediului” din Pennsylvania) a testat apa de două ori şi-au găsit cinci compuşi organici volatili asociaţi cu fracturarea hidraulică. A mai ieşit la iveală că firma de gaze fusese deja amendată pentru nereguli la construcţia sondelor din zonă.
Lucrurile păreau logice pentru John McIntyre
Nevasta lui a fost diagnosticată cu leucemie la ceva timp după necazurile cu apa. Leucemia poate fi cauzată de expunere la benzen. În apa lor s-a găsit benzen. Benzenul este una dintre substanţele folosite la fracturarea hidraulică. Nu există altă industrie în zonă în afară de sondele de gaze.
– concluzia lui: Sondele de gaze i-au otrăvit sursa de apă şi i-au îmbolnăvit nevasta.
– concluzia agenţiei de mediu: „Nu ştim ce s-a întîmplat şi nici nu vrem să aflăm!” (n.t. – oare poate să existe un răspuns mai evaziv şi mai ambiguu de-atît?).
Deşi făcuse două runde de teste pe apa celor din Woodlands şi găsise substanţe periculoase, agenţia de mediu le-a retras, spunînd „c-au fost greşite”. Apoi a refuzat să le refacă şi-a închis cazul. Şah mat! (n.t. – atenţie că acelaşi lucru ne paşte şi pe noi, românii!!!)
Lui John McIntyre nu-i venea să creadă că se poate întîmpla aşa ceva (n.t. – săracul om, se cunoaşte că el n-a urmărit filmul documentar „Tărîmul gazului” = „GasLand – 2010”, produs de Josh Fox). Atunci s-a apucat să caute pe Internet şi-a descoperit că există mii de familii care-au păţit chestii similare. Cel mai celebru caz, care a apărut şi-n documentarul nominalizat la Oscar „GasLand” (n.t. – vezi linkul de mai sus), e orăşelul Dimock, în care explodau fîntîni şi apa de la robinet lua foc. În urma scandalului compania a fost amendată, pusă să plătească despăgubiri şi dată afară din orăşel, dar agenţia de mediu a evitat să confirme public legătura între exploatarea gazelor de şist şi contaminare (o confirmă, însă, un raport intern).
Şi comunitatea celor din Woodlands a fost vizitată de jurnalişti din toată lumea, de la Pittsburgh Gazette (n.t. – „Gazeta” sau „Ziarul de Pittsburgh”) pînă la Al Jazeera, s-a făcut un scurt film despre ei, dar nu s-a strîns destulă presiune publică pentru a redeschide investigaţia. Au rămas singuri, cu apa contaminată şi cu alarma de gaz metan în baie.
„Aşa am ajuns să-mi trăiesc viaţa. Mă gîndesc la apă timp de 24 de ore pe zi!”
Nevasta lui a fost diagnosticată cu leucemie la ceva timp după necazurile cu apa. Leucemia poate fi cauzată de expunere la benzen. În apa lor s-a găsit benzen. Benzenul este una dintre substanţele folosite la fracturarea hidraulică. Nu există altă industrie în zonă în afară de sondele de gaze.
– concluzia lui: Sondele de gaze i-au otrăvit sursa de apă şi i-au îmbolnăvit nevasta.
– concluzia agenţiei de mediu: „Nu ştim ce s-a întîmplat şi nici nu vrem să aflăm!” (n.t. – oare poate să existe un răspuns mai evaziv şi mai ambiguu de-atît?).
Deşi făcuse două runde de teste pe apa celor din Woodlands şi găsise substanţe periculoase, agenţia de mediu le-a retras, spunînd „c-au fost greşite”. Apoi a refuzat să le refacă şi-a închis cazul. Şah mat! (n.t. – atenţie că acelaşi lucru ne paşte şi pe noi, românii!!!)
Lui John McIntyre nu-i venea să creadă că se poate întîmpla aşa ceva (n.t. – săracul om, se cunoaşte că el n-a urmărit filmul documentar „Tărîmul gazului” = „GasLand – 2010”, produs de Josh Fox). Atunci s-a apucat să caute pe Internet şi-a descoperit că există mii de familii care-au păţit chestii similare. Cel mai celebru caz, care a apărut şi-n documentarul nominalizat la Oscar „GasLand” (n.t. – vezi linkul de mai sus), e orăşelul Dimock, în care explodau fîntîni şi apa de la robinet lua foc. În urma scandalului compania a fost amendată, pusă să plătească despăgubiri şi dată afară din orăşel, dar agenţia de mediu a evitat să confirme public legătura între exploatarea gazelor de şist şi contaminare (o confirmă, însă, un raport intern).
Şi comunitatea celor din Woodlands a fost vizitată de jurnalişti din toată lumea, de la Pittsburgh Gazette (n.t. – „Gazeta” sau „Ziarul de Pittsburgh”) pînă la Al Jazeera, s-a făcut un scurt film despre ei, dar nu s-a strîns destulă presiune publică pentru a redeschide investigaţia. Au rămas singuri, cu apa contaminată şi cu alarma de gaz metan în baie.
„Aşa am ajuns să-mi trăiesc viaţa. Mă gîndesc la apă timp de 24 de ore pe zi!”
Jim Hamilton arătînd oamenilor densitatea sondelor de foraj existente-n acea zonă.
Pur şi simplu te cuprinde groaza doar cînd vezi pe hartă cît de multe sînt!
„Ducem o bătălie împotriva Satanei”, zice Jim Hamilton, un pastor
mustăcios (n.t. – habar n-are cît adevăr grăieşte!), la o întîlnire a cetăţenilor îngrijoraţi de exploatarea gazelor de şist din oraşul
Beaver, la jumătate de oră distanţă de Woodlands. Tresar, pentru un
moment am senzaţia că sînt la Bîrlad, la o slujbă anti-fracking ţinută
de părintele Lăiu (n.t. – „anti-fracking” = „anti-fracturare
(hidraulică)”, adică punerea-n temă a enoriaşilor despre procedeul prin
care cică „se exploatează gazele de şist”; sau mai corect spus, prin
care li se introduce-n subteran oamenilor din ţările sărace şi corupte
reziduuri radioactive şi tot felul de alţi compuşi chimici FOARTE-FOARTE
toxici, pe care nici o tehnologie pămînteană actuală nu ştie cum să-i
neutralizeze şi de care ţările bogate caută să scape cît mai repede şi
mai pe-ascuns, la un preţ de cost extrem de scăzut, chiar derizoriu!).
Bisericile din zonă au o reacţie similară cu cele din Vaslui. Doar că
aici faptul este împlinit, aşa că se concentrează pe ajutorarea celor
care nu mai au apă.
În fiecare luni dimineaţa, Janet McIntyre merge la biserica presbiteriană „White Oak Springs” (n.t. – „Izvorul...” sau „Sursa Stejarul Alb”) să împartă apa care s-a strîns din donaţii. O cameră din spatele bisericii (după un semn c-o zvastică tăiată – n.t.: aluzie la guvernul fascisto-nazist care conduce SUA dn umbră, vezi scrisoarea cu titlul „Mic scenariu de film în trei acte”), e plină de cutii cu bidoane. Şapte biserici contribuie la „banca de apă”. Totul e contorizat în stil american, e un tabel cu fiecare familie, raţia în funcţie de numărul membrilor şi livrările săptămînale.
În fiecare luni dimineaţa, Janet McIntyre merge la biserica presbiteriană „White Oak Springs” (n.t. – „Izvorul...” sau „Sursa Stejarul Alb”) să împartă apa care s-a strîns din donaţii. O cameră din spatele bisericii (după un semn c-o zvastică tăiată – n.t.: aluzie la guvernul fascisto-nazist care conduce SUA dn umbră, vezi scrisoarea cu titlul „Mic scenariu de film în trei acte”), e plină de cutii cu bidoane. Şapte biserici contribuie la „banca de apă”. Totul e contorizat în stil american, e un tabel cu fiecare familie, raţia în funcţie de numărul membrilor şi livrările săptămînale.
Janet McIntyre mergînd să facă aprovizionarea săptămînală cu apă potabilă
(sau „cu apă vie” cum ar zice Prîslea cel Voinic)
Pe cei care nu pot veni pînă la biserică îi ajută tot Janet – ia apa şi
le-o duce acasă cu maşina. Cu ocazia asta dă o tură şi pînă la
McDonalds-ul din apropiere – costă mai puţin să meargă cu maşina şi să
mănînce la fast-food decît apa pe care ar folosi-o la gătit şi spălat
vasele.
---------------------------------------------
Aha, autorul articolului a pomenit aici de funie în casa spînzuratului! Mami, nu te mai duce să mănînci la McDonald's, c-o să te cureţi mai repede decît crezi! Parcă ziceai mai sus că eşti bolnavă de leucemie.
Băi frate, eu nu pot să-i înţeleg pe americanii-ăştia. Mai adineauri spune că se fereşte să consume apă contaminată, dar se duce şi haleşte otrăvuri de la McDonald's. Bravos, naţiune!
Iată un alt exemplu grăitor din cadrul familiei McIntyre. Ceva mai înainte bărbac-so mărturiseşte că nu auzise de existenţa filmului „GasLand”, produs de-un conaţional de-al său care-a trecut printr-o problemă asemănătoare, iar pentru asta este nevoie să se ducă cineva din România în mod expres – e vorba de autorul acestui articol –, să-i bată la uşă şi să-l întrebe de sănătate:
– Bună ziua, nea Ioane! Ai văzut filmul produs de americanul Josh Fox, un conaţional de-al matale?
– Nu.
– Foarte rău! Auzi, da' măcar ai Internet acasă?
– Da.
– Bine, atunci hai să te-nveţe băiatu' cum să-l cauţi şi să-l dai jos cu ajutorul torentelor.
Şi-uite aşa au pus-o amîndoi de-o înfrăţire ad-hoc între popoarele român şi american.
La fel procedează şi mioriticii noştri, nu ştiu că mîncarea ce se vinde la McDonald's, KFC („Kentucky Fried Chicken”, adicătelea „Pui fripţi de Kentucky” – aha, s-o credeţi voi!), „Spring Time” (mamă, ce nume perverso-comercial i-au găsit – cică „Timpul Primăverii”!), precum şi-n toate celelalte jeguri de restaurante masonice care-au împînzit lumea spre a o îmbolnăvi şi mai rău cu tot felul de mîncăruri pe bază de chimicale, se vinde CANCER PE PÎINE servit la botul calului (că aşa se traduce „fast-food” = „mîncare rapidă” sau „pe fugă”).
---------------------------------------------
Înainte să se-ntoarcă acasă, Janet McIntyre opreşte la o vecină mai bătrînă. Îi aduce apă şi-i cară bidoanele-n casă. Cutia e grea, Janet se dezechilibrează, cade pe scări şi-şi fracturează mîna.
În timp ce-o aşteaptă pe fata ei să vină şi s-o ducă la spital, Janet McIntyre cedează şi lacrimile încep să-i curgă pe obraji. Nu plînge cu furie americană sau cu spirit justiţiar, e un bocet încet, deznădăjduit, cum de multe ori am văzut la românii care şi-au pierdut speranţa.
---------------------------------------------
Aha, autorul articolului a pomenit aici de funie în casa spînzuratului! Mami, nu te mai duce să mănînci la McDonald's, c-o să te cureţi mai repede decît crezi! Parcă ziceai mai sus că eşti bolnavă de leucemie.
Băi frate, eu nu pot să-i înţeleg pe americanii-ăştia. Mai adineauri spune că se fereşte să consume apă contaminată, dar se duce şi haleşte otrăvuri de la McDonald's. Bravos, naţiune!
Iată un alt exemplu grăitor din cadrul familiei McIntyre. Ceva mai înainte bărbac-so mărturiseşte că nu auzise de existenţa filmului „GasLand”, produs de-un conaţional de-al său care-a trecut printr-o problemă asemănătoare, iar pentru asta este nevoie să se ducă cineva din România în mod expres – e vorba de autorul acestui articol –, să-i bată la uşă şi să-l întrebe de sănătate:
– Bună ziua, nea Ioane! Ai văzut filmul produs de americanul Josh Fox, un conaţional de-al matale?
– Nu.
– Foarte rău! Auzi, da' măcar ai Internet acasă?
– Da.
– Bine, atunci hai să te-nveţe băiatu' cum să-l cauţi şi să-l dai jos cu ajutorul torentelor.
Şi-uite aşa au pus-o amîndoi de-o înfrăţire ad-hoc între popoarele român şi american.
La fel procedează şi mioriticii noştri, nu ştiu că mîncarea ce se vinde la McDonald's, KFC („Kentucky Fried Chicken”, adicătelea „Pui fripţi de Kentucky” – aha, s-o credeţi voi!), „Spring Time” (mamă, ce nume perverso-comercial i-au găsit – cică „Timpul Primăverii”!), precum şi-n toate celelalte jeguri de restaurante masonice care-au împînzit lumea spre a o îmbolnăvi şi mai rău cu tot felul de mîncăruri pe bază de chimicale, se vinde CANCER PE PÎINE servit la botul calului (că aşa se traduce „fast-food” = „mîncare rapidă” sau „pe fugă”).
---------------------------------------------
Înainte să se-ntoarcă acasă, Janet McIntyre opreşte la o vecină mai bătrînă. Îi aduce apă şi-i cară bidoanele-n casă. Cutia e grea, Janet se dezechilibrează, cade pe scări şi-şi fracturează mîna.
În timp ce-o aşteaptă pe fata ei să vină şi s-o ducă la spital, Janet McIntyre cedează şi lacrimile încep să-i curgă pe obraji. Nu plînge cu furie americană sau cu spirit justiţiar, e un bocet încet, deznădăjduit, cum de multe ori am văzut la românii care şi-au pierdut speranţa.
Janet McIntyre în urma unui accident de muncă voluntar-obligatoriu, încercînd s-ajute o bătrînă care,
ca şi ea, suferă de acelaşi necaz: infestarea apei potabile cu substanţe cancerigene rezultate
în urma exploatării gazelor de şist. În tot acest timp, sute de invenţii şi patente de producere
a ENERGIE GRATUITE zac ascunse-n Arhivele Secrete ale CIA, astfel încît omenirea
să fie-n continuare la cheremul marilor companii petroliere, o întreagă planetă fiind nevoită
să depindă energetic de-o elită masonică de prădători reptilieni cu chip uman.
Pentru fiecare poveste cu americani nenorociţi de fracking (n.t. –
adică de fracturare hidraulică) găseşti încă una cu fermieri care s-au
îmbogăţit şi, a naibii soartă, nici n-au probleme cu apa. Iar Guvernul
şi companiile sînt în extaz – banii şi resursele vin pachete-pachete!
Aşa e-n goana după resurse, ai cîştigători şi pierzători.
Culmea e că giganţii petrolului nu-s prea fericiţi. Au fost sceptici la începutul goanei, aşa că au lăsat firmele mici să se bage agresiv prin fiecare cotlon de zăcămînt american şi să facă profituri nebuneşti. Cînd s-au prins că mania gazelor de şist chiar funcţionează era cam tîrziu – abundenţa de gaze a scăzut preţul, ecologiştii s-au dezmeticit şi-au început să facă o rezistenţă acerbă, iar agenţiile de mediu se mişcă greu, dar sigur, către reglementări şi controale mai stricte. Vestul sălbatic e pe cale să se termine.
Aşa că Chevron, ExxonMobil şi ceilalţi s-au apucat să caute în toată lumea locuri mai facile în care să sape. Ajutaţi de influenţa de care se bucură diplomaţii americani în ţările respective, au încheiat contracte avantajoase şi s-au pus pe treabă. Iar România e unul dintre acele locuri.
Citeşte următoarele pagini ca să afli cum au venit americanii, ce riscăm şi ce putem cîştiga din afacerea gazelor de şist.
---------------------------------------------
Ce să „cîştigăm”? Poate o mică leucemie provocată artificial unuia dintre membrii familiei şi, dacă nu căscăm ochii şi urechile la timp, întregii familii! De-un secol şi ceva s-a dovedit că exploatarea hidrocarburilor a adus mai multe necazuri, decît beneficii, aşa că atenţia trebuie îndreptată-n altă direcţie. În cea a descoperirii surselor de energie gratuită (free energy), către patentele şi invenţiile lui Nikolai Tesla. Acolo trebuie îndreptată atenţia!
---------------------------------------------
sursa: Fracking Romania (România fracturată hidraulic)
PS: 1. Conversia la scrierea cu î din i, cu „sînt”, în loc de „sunt” şi-alte aberaţii cromatice post-decembriste de genul acesta, precum şi traducerea denumirilor din limba engleză, adăugarea notelor şi comentariilor cu albastru au fost făcute de „io, Ştefan-voivod”.
2. Nu sînt răspunzător sub nici o formă dacă unele dintre linkurile inserate-n cadrul scrisorilor mele devin între timp inaccesibile sau dispar definitiv de pe Internet. La data expedierii iniţiale a acestui mesaj (29 octombrie, respectiv 1 noiembrie 2013) ele erau perfect valide.
3. Le sugerez celor care n-au văzut filmul „GasLand” („Tărîmul gazului”, cu subtitrare-n româneşte) să-l caute pe YouTube ori pe Vimeo (sau chiar pe Google) şi să-l urmărească-n direct. V-aş putea insera trimiterile (linkurile) explicite, dar mai mult ca sigur ele or să dispară în următoarele săptămîni sau luni (aşa cum s-a mai întîmplat deseori în trecut cu acest documentar precum şi c-o multitudine de alte materile video care tratează problema conspiraţiei), caz în care tot pe mine o să mă-njuraţi. Ca să nu mai vorbim că subtitrarea în limba română existentă pe Internet suferă de foarte multe hibe (n-are diacritice şi, în plus, timpii de afişare sînt foarte scurţi, făcînd aproape imposibilă citirea traducerii şi înţelegerea filmului documentar). Pentru cei care mai ştiu limba engleză cît de cît acest lucru poate fi ajutător, însă pentru ceilalţi mi-e teamă că mai rău îi va enerva, decît să-i lumineze, asta deoarece vor fi nevoiţi să pună stop-cadru aproape la fiecare linie de dialog ca s-apuce s-o citească, altfel textul le zboară imediat din faţa ochilor.
Pînă o să fac rost de-o subtitrare mai acătării, astfel încît să vă pot prezenta filmul cum se cuvine, trebuie deocamdată să ne mulţumim cu ceea ce-avem.
Culmea e că giganţii petrolului nu-s prea fericiţi. Au fost sceptici la începutul goanei, aşa că au lăsat firmele mici să se bage agresiv prin fiecare cotlon de zăcămînt american şi să facă profituri nebuneşti. Cînd s-au prins că mania gazelor de şist chiar funcţionează era cam tîrziu – abundenţa de gaze a scăzut preţul, ecologiştii s-au dezmeticit şi-au început să facă o rezistenţă acerbă, iar agenţiile de mediu se mişcă greu, dar sigur, către reglementări şi controale mai stricte. Vestul sălbatic e pe cale să se termine.
Aşa că Chevron, ExxonMobil şi ceilalţi s-au apucat să caute în toată lumea locuri mai facile în care să sape. Ajutaţi de influenţa de care se bucură diplomaţii americani în ţările respective, au încheiat contracte avantajoase şi s-au pus pe treabă. Iar România e unul dintre acele locuri.
Citeşte următoarele pagini ca să afli cum au venit americanii, ce riscăm şi ce putem cîştiga din afacerea gazelor de şist.
---------------------------------------------
Ce să „cîştigăm”? Poate o mică leucemie provocată artificial unuia dintre membrii familiei şi, dacă nu căscăm ochii şi urechile la timp, întregii familii! De-un secol şi ceva s-a dovedit că exploatarea hidrocarburilor a adus mai multe necazuri, decît beneficii, aşa că atenţia trebuie îndreptată-n altă direcţie. În cea a descoperirii surselor de energie gratuită (free energy), către patentele şi invenţiile lui Nikolai Tesla. Acolo trebuie îndreptată atenţia!
---------------------------------------------
sursa: Fracking Romania (România fracturată hidraulic)
PS: 1. Conversia la scrierea cu î din i, cu „sînt”, în loc de „sunt” şi-alte aberaţii cromatice post-decembriste de genul acesta, precum şi traducerea denumirilor din limba engleză, adăugarea notelor şi comentariilor cu albastru au fost făcute de „io, Ştefan-voivod”.
2. Nu sînt răspunzător sub nici o formă dacă unele dintre linkurile inserate-n cadrul scrisorilor mele devin între timp inaccesibile sau dispar definitiv de pe Internet. La data expedierii iniţiale a acestui mesaj (29 octombrie, respectiv 1 noiembrie 2013) ele erau perfect valide.
3. Le sugerez celor care n-au văzut filmul „GasLand” („Tărîmul gazului”, cu subtitrare-n româneşte) să-l caute pe YouTube ori pe Vimeo (sau chiar pe Google) şi să-l urmărească-n direct. V-aş putea insera trimiterile (linkurile) explicite, dar mai mult ca sigur ele or să dispară în următoarele săptămîni sau luni (aşa cum s-a mai întîmplat deseori în trecut cu acest documentar precum şi c-o multitudine de alte materile video care tratează problema conspiraţiei), caz în care tot pe mine o să mă-njuraţi. Ca să nu mai vorbim că subtitrarea în limba română existentă pe Internet suferă de foarte multe hibe (n-are diacritice şi, în plus, timpii de afişare sînt foarte scurţi, făcînd aproape imposibilă citirea traducerii şi înţelegerea filmului documentar). Pentru cei care mai ştiu limba engleză cît de cît acest lucru poate fi ajutător, însă pentru ceilalţi mi-e teamă că mai rău îi va enerva, decît să-i lumineze, asta deoarece vor fi nevoiţi să pună stop-cadru aproape la fiecare linie de dialog ca s-apuce s-o citească, altfel textul le zboară imediat din faţa ochilor.
Pînă o să fac rost de-o subtitrare mai acătării, astfel încît să vă pot prezenta filmul cum se cuvine, trebuie deocamdată să ne mulţumim cu ceea ce-avem.
Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 1 noiembrie 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Atenţie: Comentariile care conţin violenţă de limbaj vor fi şterse!