Noua organizare administrativ-teritorială a României

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 12 februarie 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Noua organizare administrativ-teritorială a României
(din ciclul: „Dacă n-ar fi aşa de trist, ar fi aşa de vesel !...”)

    Asta (mă refer la chestia cu "tristeţea şi veselia") apropo de biata noastră ţărişoară care uite, a ajuns să fie ciopîrţită-n fel şi chip în cancelariile unor mari puteri străine. Şi cînd zic „mari”, nu mă refer neapărat doar la teritoriu-ăla imens al celor două ţări devenite imperii (SUA şi Rusia) – teritoriu pe care, apropo, l-au luat cu japca de la alţii! – ci şi la nişte „prieteni” mai mici, care au o putere de decizie colosală la nivel mondial şi care conduc lumea din umbră, deşi se jură că n-o fac. Este ca-n cîntecelu-ăla din copilărie: „El se jură că nu fură, dar l-am prins cu raţa-n gură”. Şi cînd zic „el”, mă refer la „nevinovatul” stat Israel căruia, imediat ce-i pronunţi numele într-un context negativ, eşti catalogat drept antisemit.
    Să fie clar: nu poporul israelian este vinovatul (pentru că el e manipulat fără să aibă nici cea mai vagă idee), ci conducerea acestuia, în speţă cei care trag sforile din umbră la scară planetară „în numele statului Israel”. Aţi ghicit, este vorba despre familia Rothschild, prin puzderia de organizaţii sioniste apărute cu precădere în secolul trecut mai ceva decît ciupercile după ploaie, fiind ascunse sub diverse nume şi pe diferite continente, spre a nu fi dibuite aşa uşor (iar dacă n-aţi ghicit, aflaţi acum).
    Conform celor învăţate la şcoală la lecţiile de istorie, unii se vor grăbi să mă critice, făcîndu-mă-n fel şi chip (mincinos, golan şi chiar „potaie securistă”, cum m-a etichetat un fost coleg de modul din facultate, în cadrul unui mail privat). Mai bine zis, „conform celor neînvăţate la şcoală", pentru că politrucii noştri ne-ndesau în creier alte prostii, în loc să ne povestească despre adevărata istorie a lumii. De fapt, ce să mai vorbim despre noi, din moment ce nici cetăţenilor din ţările aşa-zis „civilizate” nu li s-au spus aceste lucruri. Nu, pur şi simplu Cabala multimilenară a preferat (şi preferă-n continuare) să le ţină cît mai mult timp secrete.
    Iar în afară de Israel, mai există pe Pămînt un stat şi mai mic, e vorba de cea mai mică ţară din lume, de doar 0,44 km pătraţi (uite colea dovada!), care nu reprezintă altceva decît o enclavă a oraşului Roma, enclavă prin intermediul căreia suveranul pontif îşi permite să facă ce vrea cu suflarea omenească (atît cea creştină, cît şi cea necreştină), din moment ce are spatele asigurat de băieţii duri din Mafie şi-alte organizaţii masonice ultra-secrete (gen "P2", adică "Propaganda Due, care, fiindcă veni vorba, sînt subordonate tot Casei de Rothschild).
    Probabil că de-aia mai face cîte-o vizită „inopinată” la Vatican acel celebru personaj de culoare supranumit de mass-media internaţională drept „cel mai puternic om din lume” (corect, mă refer la tovarăşul Obama!), care-n realitate nu-i decît o marionetă în mîinile altora, o păpuşă de carton ce dansează după cum i se cîntă. De ce credeţi că acest Barack Hussein – un ditamai şeful de stat imperialist, vorb-aia – acceptă să ia poziţia ghiocelului şi să-i pupe mîna spăşit Papei de la Roma? Doar aşa, de florile mărului?
    De aceea se-ncearcă pe tot continentul nostru, nu doar în România (vezi Uniunea Europeană), înlăturarea graniţelor dintre state şi divizarea teritoriilor naţionale în regiuni, tocmai pentru a-şi pierde identitate şi-a fi ulterior mai uşor de stăpînit de către cei aflaţi la cîrma jocului. Puterea ocultă care conduce Israelul din umbră (dinastia Rothschild) conduce şi Europa, iar Uniunea Europeană face parte dintr-un experiment care se va întinde apoi la scară planetară.

    Platoul „golan” (cu „G” mic de data aceasta)


PS: Vorba lui Tudor Gheorghe într-un spectacol ţinut la Sala Palatului din Bucureşti, în data de 23 decembrie 2011 (spectacol cu care vă tot ameninţ de ceva vreme şi pe care-mi doresc să vi-l trimit cît de curînd): „Dacă n-ar fi aşa de trist, ar fi aşa de vesel!..." – pentru asta vezi poza de mai jos.

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 12 februarie 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.