Mîine-i Sfîntul Valentin dis-de-dimineaţă...

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 13 februarie 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Mîine-i Sfîntul Valentin dis-de-dimineaţă...
(din ciclul: „Cîntecul Ofeliei”)

Întrebare retorică pentru ziua de 14 februarie:
„Ai vrea să fii Ballantine-ul meu?”

    Fiindcă-n mail-ul anterior pomeneam ceva despre efervescenţa hormonală artificial indusă de către toate trusturile media în jurul datei de 14 februarie (efervescenţă care-i la fel de falsă precum modul în care se comportă publicul invitat într-un studio TV la tot felul de emisiuni cretine, cînd este pus să mimeze veselia şi să aplaude la comandă pentru orice inepţie sau glumă nesărată pe care-o fac cei de pe platoul de filmare), iată un cîntecel niţel mai vechi al lui Mircea Bodolan, care NU emană atîta fericire desuetă, de mucava (nefiind împachetat în cutii frumoase legate cu tot felul de fundiţe roz-bombon), ci dă o conotaţie mult mai dramatică zilei ăsteai, aproape cu bătaie spre tragic.
    Săracul Sfîntul Valentin, dac-ar fi trăit în zilele noastre, s-ar fi crucit de modul barbar prin care ştiu să tragă foloase de pe urma numelui său unele posturi TV sau radio de pe la noi (să cîştige bani cît mai mulţi din publicitatea nesolicitată, adică din spam, şi să obţină o audienţă cît mai mare; sau „să facă reiting” – rating – cum se spune mai nou în limbajul de lemn al jurnaliştilor post-decembrişti). Iată două mici exemple inventate ad-hoc.

    Exemplul 1:
   „Vrei să primeşti un telefon mobil nou de Ziua Îndrăgostiţilor? Nimic mai simplu! Spune-i iubitului tău ce-ţi doreşti de Sfîntul Valentin, iar noi îţi stăm la dispoziţe cu zeci de mega-reduceri. Nu uita, te aşteptăm în magazinele noastre! Oferta este valabilă doar pînă pe 14 februarie!”

     Exemplul 2:
    „Vrei să te distrezi în seara asta la party-ul organizat cu ocazia Zilei Îndrăgostiţilor? Vino cu prietenul sau cu prietena ta în discoteca „X” de pe strada „Y”, iar noi vom decora sonor petrecerea într-un mod cît mai plăcut, cu muzica cea mai bună din anii '80 şi pînă astăzi! Nu uitaţi, de Sfîntul Valentin organizăm concursuri şi tombolă specială cu premii surpriză! Primele 100 de perechi de îndrăgostiţi care ne calcă pragul primesc automat cosumaţie gratuită din partea casei. Aşadar, grăbiţi-vă!”

    Tot felul de reclame, care de care mai idioate şi mai agresiv promovate din zori şi pînă-n miez de noapte, pe toate posturile media comerciale. Mai multe detalii în acest sens o să vă trimit mîine (nu neapărat „dis-de dimineaţă”, ci aşa, mai pe la prînz, ca s-apuce să se trezească toată lumea, inclusiv io).
    Noroc că-n ţara asta mai există şi artişti adevăraţi care respectă deontologia profesională şi nu fac rabat de la calitate, atunci cînd vine vorba de-a transmite publicului anumite stări şi sentimente lăuntrice. Un exemplu în acest sens îl aveţi ceva mai jos, în care un om (o voce) şi-o chitară pot face ca versurile unui renumit poet, dramaturg şi actor englez să sune la fel de frumos şi emoţionant, chiar dacă-s interpretate într-o altă limbă decît cea în care-au fost compuse.

    Asta e, ce să facem, cuvîntul care „bate aerul”, cum spunea Nichita Stănescu, este întodeaua mai puternic decît cel care rămîne scris pe-o coală de hîrtie.


PS: Dacă vă plictisiţi sau vă enervează să citiţi întregul articol despre Sfîntul Valentin şi originea zilei îndrăgostiţilor scris de d-na (sau d-şoara) masterand în istorie Irina-Maria Manea, vă sugerez să aruncaţi un ochi doar pe ultimul paragraf din revista „Historia”, pentru că este emblematic. E întocmai cum scrie acolo: „societatea de consum adoră” această zi a îndrăgostiţilor!

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 13 februarie 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.