duminică, 30 martie 2014

Sclavia modernă în paşi de credit

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 17 decembrie 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.


Sclavia modernă în paşi de credit
(din ciclul: „Mecanismul diabolic al împrumutului bancar”)

autor: avocat Mihai Rapcea
data: 08 decembrie 2013


http://i.imgur.com/orG3yS1.jpg     Scriu acest articol din perspectiva experienţei mele profesionale de avocat care a avut ocazia să aprofundeze atît legislaţia bancară cît şi-o cazuistică bogată în materie de litigii cu băncile.
    Scriu în ideea că oamenii, citind acest articol, SE VOR OPRI DE LA A MAI FACE CREDITE LA BĂNCI, ruinîndu-şi orice şansă de mai bine pentru viitor.
    Personal, n-am făcut NICIODATĂ nici măcar un singur împrumut la vreo bancă, şi-n general am oroare de împrumuturi. Nu pot dormi noaptea ştiind că datorez cuiva ceva (acelaşi lucru şi cu răzbunarea – în general mă străduiesc să nu rămîn dator, pentru a nu face din asta o sursă de insatisfacţie – dar asta e o altă poveste, personală aş zice).

    Un prim sfat, dacă vrei să faci un împrumut bancar: NU ÎL FACE! Repet: NU ÎL FACE!!!
    Dacă totuşi te încăpăţînezi să faci prostia asta, citeşte acest articol şi mai reflectează o dată! În general, la astfel de lucruri regretele sînt tardive, odată ce-ai semnat, şi nici un avocat de pe lume nu te poate ajuta, căci băncile conduc lumea. Ah, şi scuza copilărească de genul „n-am ştiut că...” NU ŢINE! Băncile nu iartă pe nimeni. Fără excepţie, oricît de „prietenoase” ar părea ele sau angajaţii lor în ofertele iniţiale.
    Deci, să-ncepem cu începutul. Te trezeşti că ţi se oferă un credit în termeni foarte avantajoşi (dobîndă mică, fără comisioane de administrare, condiţii flexibile de rambursare, aprobare rapidă etc). Dacă este vorba de-o sumă mică (aşa-zisul împrumut „de nevoi personale”), banca nu-ţi cere să garantezi cu nimic acest credit. O adeverinţă de salariu şi, eventual, doi giranţi sînt suficienţi. Însă dacă vorbim de sume mari, pentru achiziţii de imobile, lucrurile se schimbă. Acolo garantezi cu casa, terenul, sau ce mai ai şi, eventual, şi cu giranţii care pun şi ei umărul – cu bunurile lor proprii!!! – la garanţii.
http://i.imgur.com/MpCNLtx.jpg     Şi ţi se vîră sub nas formularul de contract de credit „standard”, iar tu, în loc să plăteşti o oră un avocat bun care să-ţi explice în ce te bagi, semnezi ca primarul, fericit c-ai reuşit să îndeplineşti condiţiile de creditare, de parcă ţi-ar fi făcut banca cine ştie ce favor că ţi-a dat bani cu împrumut şi prin asta te-a făcut sclavul ei pe următorii 30 de ani!
    De obicei, cînd primeşti contractul, verifici doar la drepturi şi obligaţii, suma împrumutată şi valoarea dobînzii – aşa fac aproape toţi oamenii. Însă clenciul stă de obicei în anexe. Banca se face că „uită” să-ţi prezinte anexele la contract – CARE FAC PARTE INTEGRANTĂ DIN ACESTA (!!!) – sau ţi le prezintă abia la final, cînd deja ai impresia că alea sînt doar nişte formalităţi neimportante.

    Dacă ai fost suficient de friaer să faci pasul spre lungul dans în duet cu banca, pune mîna pe actele tale de credit şi VERIFICĂ-MĂ, să vezi la ce riscuri te expui DACĂ ÎNCETEZI SĂ MAI PLĂTEŞTI RATA:

1. O primă anexă interesantă la contractul de creditare, scrisă de obicei cu litere mici – nu din economie de hîrtie, ci tocmai pentru a părea neinteresantă şi omul să se plictisească repede citind-o – este cea privind „Condiţiile generale de creditare”, care nu sînt prinse în contract, unde la început sînt definiţi cu termenii contractului (plicticos, nu-i aşa, să citeşti definiţia creditului, a clientului, a dobînzii etc) unde însă mai apoi sînt definiţi o serie de termeni foaaarte interesanţi, ca de pildă:
– acordul creditorului privind cesiunea contractului fără acordul său prealabil;
– acordul creditorului privind cesiunea contractului în urma declarării scadente a acestuia de către bancă fără acordul său prealabil;
– declararea ca scadentă a ÎNTREGULUI ÎMPRUMUT pentru neplata consecutivă a două rate, fără nici o notificare prealabilă sau punere în întîrziere;
– faptul că eşti de acord ca, în caz de neplată, cuantumul penalităţilor să poată depăşi totalul sumei de restituit etc, etc.
    Toate acestea sînt derogări extrem de importante de la norma generală în materia împrumutului – astfel cum apar ele reglementate în Codul Civil, iar prin semnarea contractului şi anexelor în această formulă, persoana împrumutată pierde DIN START orice protecţie din partea legii – aşa cum este ea reglementată, echitabil pentru ambele părţi.

2. Apoi vine cireaşa de pe tort: SCADENŢARUL, numit şi GRAFICUL DE RAMBURSARE a creditului. Este acea anexă la contract în care ai trecută sub formă de tabel valoarea fiecărei rate pe fiecare lună, pînă la achitarea integrală a împrumutului. Plicticos, nu? De ce să ne batem capul cu el, dacă ştim că dobînda este oricum avantajoasă?
    Ei bine, nu e chiar aşa „avantajoasă”, dacă stai să priveşti lucrurile din perspectivă statistică. Care este, de fapt, şmecheria cu creditele date de bănci? Cîştigă oare băncile din acele dobînzi „avantajoase”, care nu acoperă de multe ori nici rata inflaţiei???... Atunci, de unde fac băncile profit?!

http://i.imgur.com/H0PB85S.jpg     Statistic spuneam, bancherii au observat că, în general, creditul este o afacere supusă riscurilor imprevizibile din viitorul incert al fiecăruia, iar oamenii sînt mult prea optimişti atunci cînd contractează un împrumut, astfel că mai mult de jumătate din ei NU ajung să restituie la termen creditul, iar acesta trebuie executat silit, prin garanţiile constituite sau prin alte mijloace (popriri pe salariu etc).
    Şi atunci au recurs la următorul truc: bancherul îţi dă un credit de 100.000 euro să zicem, cu termen de restituire în 10 ani de zile şi c-o dobîndă de 7% pe an. Tu faci un calcul total, liniar, şi gîndeşti: „7% din 100.000 = 7.000 euro. Apoi, 7.000 euro X 10 ani = 70.000 euro.” Deci te gîdeşti c-ai luat 100.000 euro de la bancă şi-n 10 ani restitui 170.000 euro, plus ceva comisioane. ŞI TE GÎNDEŞTI CĂ MERITĂ! Ei bine, aici te-a fraierit!
    Nu se întreabă nimeni – dar absolut nimeni!!! – de ce în graficul de rambursare de la ORICE BANCĂ DIN ROMÂNIA dobînda este VARIABILĂ, în sensul că este DESCRESCĂTOARE, în vreme ce valoarea ratei creditului achitat este CRESCĂTOARE?

http://oi44.tinypic.com/2mwsbh3.jpg

    Revin la ce spuneam mai devreme, respectiv la faptul că peste 50% dintre români nu apucă să ducă la bun sfîrşit creditele şi sînt executaţi silit. Aici intervine calculul pervers al bancherului.
http://i.imgur.com/IPwRZov.jpg     Să spunem că 5 ani ai avut un job, ai plătit ratele şi totul a fost OK. Însă, după 5 ani, intervine un eveniment neprevăzut: un necaz în familie, o cheltuială neaşteptată, un deces, pierderea locului de muncă, o boală, adică acel „ceva” care te dezechilibrează din punct de vedere financiar. Bancherul atîta aşteaptă de fapt: SĂ NU PLĂTEŞTI DOUĂ LUNI LA RÎND RATELE. În acel moment el îţi declară creditul scadent şi îţi notifică că ai brusc de plată într-o singură şi unică tranşă, în termen de cîteva zile, ÎNTREAGA SUMĂ A CREDITULUI RĂMASĂ DE ACHITAT!
    Şi aici apare stupoarea la cei mai mulţi fraieri care au luat ţeapă cu băncile: în ăia 5 ani în care au plătit, avînd senzaţia că plătesc ratele din împrumut, de fapt ei plăteau dobînda „variabilă”. VARIABIL este un termen bancar incorect folosit, care-l duce pe om cu gîndul la cine ştie ce variaţii ale dobînzii în funcţie de cursul de piaţă al monedei, de economie etc. De fapt, termenul VARIABIL ascunde această umflare a ratelor iniţiale, CU DOBÎNDĂ (!), în detrimentul creditului ce trebuie restituit (n.t. – practic vorbind, la fiecare rată, banca îţi mai adaugă o dobîndă suplimentară – o a doua rată, cum ar veni – un fel de „dobîndă la dobîndă”).
    Şi astfel ajungi ca după 5 ani de restituire a „creditului” (din cei 10 ani în total), TU să descoperi că n-ai fost atent la structura scadenţarului şi-ai plătit undeva la 10% DIN TOTALUL SUMEI DE ACHITAT, restul de 90% achitat fiind DOBÎNZI, creditul fiind plasat de bancă spre achitare în scadenţar la coadă, în ultimii ani de rambursare.
---------------------------------------------
    Aceasta-i o altă MARE HOŢIE a băncilor, aceea de-a te pune să plăteşti dobînzi la dobînzi timp de 75-80% din perioada de creditare (în prima parte a acestuia), pentru ca abia-n ultimii ani să achiţi EFECTIV suma împrumutată. Atenţie, asta-n cazul în care NU te împotmoleşti cu ratele pe parcurs şi-ţi înhaţă banca totul, atît locuinţa pentru care se presupune c-ai făcut împrumutul, cît şi bunurile suplimentare cu care-ai girat.
---------------------------------------------

http://i.imgur.com/tpKwhHI.jpg     Şi-uite aşa, banca te obligă să plăteşti după 5 ani de rate, în care ţi-a încasat aproape integral dobînda pe cei 10 ani, 90% din suma împrumutată (90.000 euro din exemplul nostru), sumă la care îţi calculează repejor şi penalităţi de întîrziere care iau astfel locul dobînzilor în schema de mulgere a fraierilor.
    Atunci descoperi că, de fapt, pentru suma restituită pînă-n acel moment (de 10.000 euro din împrumut – vezi exemplul nostru), tu ai achitat dobînzi în valoare de 700%(!!!) raportat la suma restituită din împrumut, căci restul rămîne de restituit integral!
    Dacă nu mă credeţi, faceţi o simulare AICI şi citiţi cu atenţie datele oferite de scadenţar. Şi faceţi simularea imaginară oferită de mine. ACUM ÎNŢELEGEŢI DE CE NU TREBUIE SĂ FACEŢI ÎMPRUMUTURI LA BĂNCI !?

    Dar asta nu e tot!
    Am cunoscut oameni de bună credinţă care, în cea de-a 61 zi de neplată, s-au dus cu banii în mînă la bancă să achite creditul restant, iar banca a refuzat primirea banilor, cerîndu-le să achite ÎNTREAGA SUMĂ ÎMPRUMUTATĂ, căci banca a declarat imediat creditul scadent! Respectivilor le-a fugit pămîntul de sub picioare, s-au dus să vorbească cu directorul băncii şi-au aflat că, imediat, contractul a fost cedat FĂRĂ ACORDUL LOR (căci, vă amintiţi, SEMNASERĂ că sînt de acord şi cu cedarea) unei firme de recuperări creanţe, de fapt o altă divizie a băncii respective.
    Şi http://i.imgur.com/mPBU3OT.jpg astfel bancherul este precum un păianjen care aşteaptă pitit ca nenorocirea să apară în viaţa ta iar el să se repeadă şi să-ţi ia TOTUL, tot ce-ai muncit şi-ai construit uneori într-o viaţă de om. Şi îţi vinde repede la licitaţie, unuia care este mînă în mînă cu el, imobilul cu care ai garantat, la un preţ care de multe ori nici nu acoperă suma ce trebuie restituită (!!!), şi te trezeşti că mai rămîi şi dator la bancă, după ce aceasta ţi-a luat casa! (n.t. – fiindcă-n mod evident, tu trebuie să plăteşti în continuare diferenţa).
    Să spunem însă că reuşeşti să termini de achitat creditul, sau măcar să te poticneşti spre sfîrşit, cînd suma rămasă de restituit din valoarea împrumutului este acceptabilă. Chiar şi aşa, banca îţi poate face mari necazuri, căci dobînzile şi penalităţile restante cresc precum Făt Frumos din poveste, într-o zi precum altele într-un an, cu cheltuieli de executare şi tot felul de alte comisioane.
    Mai sînt şi rarele situaţii fericite, în care oamenii sînt loviţi brusc de noroc, situaţia lor financiară se îmbunătăţeşte într-o anumită perioadă a vieţii lor, şi vor să achite anticipat creditul, să scape de-o bătaie de cap. GHICI CE SE-NTÎMPLĂ?! Banca a avut grijă să strecoare în contract şi-o clauză suplimentară cum că, „în situaţia achitării anticipate a creditului, PLĂTEŞTI MAI MULT” – aşa-numitele „penalizări de plată în avans”!
    De ce să plăteşti mai mult, se întreabă unii? Orice creditor s-ar bucura să-şi vadă banii înapoi mai repede. Răspuns final: ca să te descurajeze să restitui împrumutul anticipat, în speranţa că se va întîmpla CEVA, norocul se va întoarce ÎMPOTRIVA ta şi vei rămîne din nou fără banii pentru cele două rate consecutive. De-aia!

    În loc de încheiere
    Este de observat un fenomen straniu: BOGAŢII SÎNT OAMENII CEI MAI ÎMPRUMUTAŢI LA BĂNCI. De ce oare? Şi cum de ei nu sînt aproape NICIODATĂ executaţi silit şi reuşesc să plătească, deşi au credite cu rate mari de achitat? Răspunsul este SPĂLAREA DE BANI.
    Dacă ai acasă o saltea plină cu bani obţinuţi din activităţi ilicite, nu poţi ieşi cu ei să cumperi chestii mari şi scumpe, pentru că imediat Fiscul va sări să te întrebe de unde îi ai, iar tu nu îi poţi justifica. Însă, poţi lua un împrumut de la bancă, şi ai justificare faţă de FISCUL cel sîcîitor. În schimb, nimeni nu te va întreba DIN CE PLĂTEŞTI RATELE, şi astfel banii sînt „albiţi” (spălaţi) şi reintroduşi în sistem, şi toată lumea cîştigă. Ştiu, vă gîndiţi la Băseasca (n.t. – Elena Băsescu) şi creditul ei pentru teren... am zis şi eu... orice coincidenţă este pur, dar pur întîmplătoare!…
    Ar mai fi multe de spus, dar am obosit să-mi răcesc gura de pomană cu unii care mai întîi semnează şi apoi vin la avocat, cum ar spune medicii, „cu pacientul deja mort”.

    FĂRĂ CARACATIŢA BANCARĂ ÎN ROMÂNIA! – avocat Rapcea Mihai

sursa articolului: situl avocatului Mihai Rapcea


PS: Pentru cei care nu ştiu limba engleză, motoul de pe situl d-lui Mihai Rapcea sună cam aşa: „I'm a fucking Unicorn and I don't believe in humans!” = Sînt un Unicorn dat în p**** mă-sii şi nu cred în oameni!”
    Mai mult ca sigur că această concluzie (ce poate părea vulgară pentru unii, dar care este foarte tranşantă!), se trage de la experienţa personală a acestui avocat în ceea ce priveşte „legislaţia bancară şi cazuistica bogată în materie de litigii cu băncile”, cum foarte bine a specificat domnia-sa în introducere.
    Aşadar, iată că-n sfîrşit un avocat are curajul să iasă la rampă şi să le deschidă oamenilor ochii asupra împrumuturilor bancare şi escrocheriilor pe care aceste instituţii financiare le fac în cîrdăşie cu statul. Iar acest lucru se petrece peste tot în lume, nu doar în România (inclusiv în SUA – „ţara libertăţii şi-a democraţiei”).
    În epistola cu titlul Supermarketurile din Cipru mai au alimente doar pentru 2-3 zile, trimisă vouă pe 29 martie 2013, scriam următorul lucru:
    „Cînd le spun eu oamenilor (şi-n special angajaţilor acestor firme de muls bani de pe spinarea clienţilor) că „BANCA ESTE CEA MAI HOAŢĂ INSTITUŢIE FINANCIARĂ din cîte s-au inventat vreodată”, lumea nu mă crede, zice că sînt nebun sau paranoic şi că am ceva cu ei (cu angajaţii acelor bănci sau cu clienţii lor).”
   Pe-atunci unii inşi erau porniţi împotriva mea, susţinînd că aberez şi că bat cîmpii cu tot felul de neadevăruri. Poftim, acum vine un avocat şi scoate la lumină acelaşi lucru, insistînd pe faptul că băncile conduc lumea.
    Întrebare de bun-simţ:
    Oare de ce Fiscul (care-i o instituţie a Statului) nu-i ia la întrebări pe politicieni şi pe toţi bogătaşii şi afaceriştii din lumea interlopă care fac credite la bănci cu nemiluita şi nu rămîn niciodată-n urmă cu plata dobînzilor? Să-i înşface de guler şi să-i scuture puţin: „Măi copii, de unde aveţi voi atîţia bani să plătiţi aceste rate la bănci? Ia s-auzim!”
    Şi ştiţi de ce nu-i ia la întrebări? Foarte simplu, pentru că Statul (politicienii + organele executive) şi Fiscul (juriştii + economiştii) sînt mînă-n mînă cu băncile! Toţi aceşti corupţi care conduc lumea nu fac altceva decît să spele bani de dimineaţă şi pînă seara, sporindu-şi averile proprii pe spinarea noastră.

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 17 decembrie 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Atenţie: Comentariile care conţin violenţă de limbaj vor fi şterse!

Related Posts with Thumbnails