miercuri, 30 aprilie 2014

Laborator de cercetare vandalizat – pură întîmplare?!

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 8 martie 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.


Laborator de cercetare vandalizat – pură întîmplare?!
(din ciclul: „Ştiaţi că am fost vînduţi?”)

autor: Ramona Ursu (redactor-şef adjunct al ediţiei locale „Adevărul”)
situl: Război întru Cuvînt
data: 27 februarie 2012


Aşa arată mineritul cu cianuri, procedeu tehnologic care presupune
otrăvirea apei, a aerului, a solului şi subsolului, adică a mediului
în care oamenii trăiesc şi din care-şi extrag hrana.

http://i.imgur.com/EYrJuP6.jpg
    Adevărul: Ştiaţi că... am fost vînduţi?
    În 2003, o echipă de oameni de ştiinţă români a inventat o metodă de-a extrage aurul şi argintul care nu implica cianurile. Cantitatea de metale preţioase era recuperată cu-n randament de 99,5% la aur şi 91,4% la argint. În urma procesului rezulta şi-un produs secundar de mare valoare – trisulfura de arsen (8.000 de euro/kg pe piaţa mondială).
    Prelucrarea a 500.000 de tone din haldele din Maramureş ar fi adus, doar din vînzarea trisulfurii de arsen, 342.000.000 de euro. Pentru a-şi finaliza cercetările, specialiştii au cerut tuturor instituţiilor statului suma de 100.000 de euro. Nu a mai fost dat nici un ban şi laboratorul în care se făceau cercetările a fost vandalizat şi distrus de indivizi rămaşi necunoscuţi.
    Ştiţi ce înseamnă 100.000 de euro? Şpaga obişnuită a unui primar de oraş mai răsărit. Sau cîteva excursii pentru nimic ale parlamentarilor în ţări exotice. Nici unul dintre noi nu îşi poate imagina cîte şanse a pierdut ţara asta. Exemplul de mai sus este doar unul. Sînt ferm convinsă că numărul e de ordinul sutelor. De ce se-ntîmplă asta?
    Primul motiv este caracterul de combinator al celor mai mulţi dintre politicienii români. Şi aici mă refer de la cei care ajung în Parlament pînă la cei care sînt puşi pe criterii politice la conducerea unei instituţii. Ideea e simplă: „mie ce-mi iese din asta?”. Păi ce să îi iasă politicianului din invenţii şi descoperiri? Acestea scot profit abia după ce sînt puse în mişcare zeci de mecanisme. Iar, pe lîngă savanţi, munceşte o armată de oameni ca să transforme un experiment de laborator într-un proces industrial. Nu-i mai simplu să vină unul cu un lucru gata făcut? Chiar dacă acel lucru va distruge ţara şi pe oamenii care locuiesc în ea?
    Al doilea motiv este prostia celor care ajung în funcţii publice (n.t. – nu-i vorba de prostie, ci de inteligenţă îndreptată în folosul Răului Primordial). E greu să-i explici unui individ care şi-a luat diploma de licenţă la o facultate-fantomă, care are „afacerile în sînge” de cînd s-a născut (n.t. – a se citi „care are corupţia în sînge de cînd s-a născut”), care-i logica şi pentru ce este necesar să dai bani cînd un om de ştiinţă îţi cere asta. Ţara e plină de Dinu Păturică, de oameni pentru care contează doar ce e aici şi acum, ce are el pe masă şi în garaj şi pe cîţi îi poate el călca pe grumaz.
    Al treilea motiv este interesul unor coloşi ai economiei, veniţi din ţări străine. Pentru ei, singura lege este cea a profitului. Nu contează cine şi cîţi au de suferit. Iar în România este foarte uşor să găseşti corupţi care să te ajute.
    În lume este nevoie de sclavi. România a fost şi este un teritoriu fertil în acest sens. Dar doare şi te umple de nervi cînd ştii că cei care te conduc sînt argaţi cu simbrie plătită pentru stăpînii din alte lumi.

PS: Întreaga poveste a invenţiei echipei Larechim o puteţi citi în revista „Ştiinţă şi Tehnică”, Nr. 11 Februarie 2012, – „Munţii noştri aur poartă”, autor: Alexandru Mironov.

sursa: Război întru Cuvînt


PPS (30 aprilie 2014): Cu observaţia că un an mai tîrziu şi eu mi-am permis să scot în evidenţă unul dintre lucruile pe care Ramona Ursu le face publice aici, şi-anume că-n lume este nevoie de SCLAVI, nu de oameni liberi (vezi scrisoare cu titlul Eşti SCLAV la stat!, expediată vouă pe 6 martie 2013) şi-n care spuneam ce spuneam.
    Mă rog, se pare că unii dintre destinatarii mei uită de la mînă pîn' la gură, din moment ce-au tăbărît pe mine că sînt un frustrat, dac-am ajuns să scriu aşa ceva. Numai bine că exact cu-n an înainte vă trimiteam acest articol al Ramonei Ursu, semn că-n afară de persoana mea mai există şi-alţi frustraţi în ţara asta. Dar deh, dacă unii îmi citesc scrisorile pe diagonală, din două-n două rînduri, este explicabil de ce nu-nţeleg multe lucruri care se-ntîmplă-n jurul nostru. Şi barem dac-ar sta cuminţi în banca lor aş mai zice, dar vin apoi şi latră la mine pe mail, că cică „habar n-am ce vorbesc” şi că – vezi Doamne – „sînt expresia unei frustrări mult prea mari”. :)))

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 8 martie 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Atenţie: Comentariile care conţin violenţă de limbaj vor fi şterse!

Related Posts with Thumbnails