Tratament împotriva arsurilor de gradul III

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică astăzi, 16 noiembrie 2015 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Tratament împotriva arsurilor de gradul III
(din ciclul: „Citeşte şi-apoi fă ce-ţi dictează sufletul!”)

sursa: Facebook
autoare: Gabriela Ionescu
data: 1 noiembrie 2015
ora: 12:35

    Dragi părinţi, fraţi, rude şi prieteni ai celor care-au suferit arsuri grave în tragicul accident din 30 octombrie 2015 de la „Clubul Colectiv” din Bucureşti, vă recomand un TRATAMENT NATURIST (MINUNE) pe care l-a trimis doamna Gabriela Ionescu, al cărei tată a suferit arsuri de gradul III, iar în două luni s-a făcut bine.
    În aceste zile, românii sînt solidari cum n-au fost niciodată cu victimele incendiului violent din „Clubul Morţii” din Bucureşti. De la condoleanţe, compasiune, participări la marşuri, donare de sînge, pînă la sfaturi. Românii încearcă să se implice fiecare cum poate în ceea ce-a devenit drama unei naţiuni.

Mîna ridicată a unor oameni disperaţi care cer ajutorul

    Gabriela Ionescu a publicat pe Facebook tratamentul cu care tatăl său a supravieţuit după ce-a avut arsuri de gradul III pe anumite zone ale corpului. Postarea a devenit virală pe Internet, fiind distribuită în cîteva ore de peste 4.000 de persoane. Iată conţinutul său:

    „VĂ ROG, DISTRIBUIŢI! TRATAMENTUL DE MAI JOS MI-A SALVAT TATĂL DE LA ARSURI DE GRADUL III
    În 1980 tatăl meu a fost surprins de explozia unui bidon cu motorină care i-a provocat arsuri de gradul III la cap, gît şi mîini. Fiind iarnă, avea un pulover pe gît care a ars împreună cu pielea, lăsîndu-i venele gîtului expuse. Nu mai avea piele pe faţă, păr pe cap şi urechile erau arse pe jumătate. După două săptămîni de chin în spital, capul îi era, citez: «o mare coajă de sub care supura puroi».
    După cele două săptămîni de chin, tatăl meu şi-a întîlnit salvatoarea: o bătrînă care-a convins-o pe mama că leacul ei îi va aduce înapoi chipul soţului. Mama şi-un unchi l-au răpit (fără exagerare!) pe tata din spital şi l-au dus înapoi acasă, unde bătrîna s-a şi mutat pentru două săptămîni.
    Mi-am sunat astăzi tatăl care mi-a dictat reţeta cu glasul tremurînd de emoţie. M-a rugat să precizez că «nu îi doare, dimpotrivă, tratamentul le ia durerea». Ştiu că mulţi vor fi reticenţi, însă eu n-aş fi putut trăi împăcată, ştiind că există un tratament care pe tatăl meu l-a făcut CA NOU în aproximativ două luni iar eu nu l-am făcut public! I-a crescut carnea la loc, i-au crescut urechile, i-au crescut barba, părul, unghiile i-au picat şi i-au crescut la loc de două ori! Singura urmă pe care-o mai poţi vedea astăzi este pielea puţin încreţită pe gît, sub urechi, acolo unde acum 35 ani i se vedeau venele!
    Ţin să precizez faptul că, de cînd mă ştiu, pragul nostru a fost călcat de oameni care veneau plini de speranţă să-şi ajute rudele, copiii, iar mama le pregătea şi le arăta cum să aplice tratamentul, iar ei plecau covîrşiţi de recunoştinţă.

    Reţeta este următoarea (cantităţile pot fi înmulţite-n funcţie de cît este de mare suprafaţa arsă):
– 200 grame ceară de albine PURĂ! (de la apicultori care să vă garanteze că nu există nimic altceva în ceară decît ceea ce-au produs albinele);

Ceară naturală de albine

– 200 grame unt de vacă proaspăt şi NESĂRAT (mama recomandă să fie făcut în casă, din lapte proaspăt);

Unt din lapte de vacă preparat în casă

– 200 ml ulei de floarea-soarelui;

Ulei

– două cepe albe.”

Ceapă albă, nu roşie!

    Gabriela explică şi procedura:
    „Într-un vas curat se pun împreună la foc mic ceara, untul şi uleiul. Cînd se topesc toate, se adaugă ceapa tăiată mărunt (ca pentru mîncare). Se lasă la foc foarte mic pînă cînd ceapa devine aurie (ea va începe să fiarbă în amestecul de ulei, unt şi ceară). Aveţi grijă să nu ardeţi ceapa! Cînd ceapa devine aurie, se stinge flacăra.
    Arsurile se vor spăla cu multă grijă cu ceai de pelin şi faşă sterilă. Atenţie: se înmoaie faşa în ceai, se spală rana, apoi faşa se aruncă şi se foloseşte alta. NU introduceţi în ceai faşa cu care aţi spălat deja rana! După ce arsura este curăţată cu ceaiul de pelin, se lasă cîteva minute pînă se usucă rana bine.

Pelinul, o plantă absolut miraculoasă cu care ne vom mai întîlni şi-n viitor,
deoarece, printre nenumărate alte efecte benefice, ea vindecă şi cancerul

    Mai departe, se va aplica pe arsuri tratamentul în următorul mod: se ia faşa sterilă de colţuri şi se înmoaie în tratamentul călduţ (dacă e rece, se încheagă de la ceară). Veţi observa că aderă la faşă şi-ncepe imediat a se întări. Aplicaţi cu grijă pe arsură faşa astfel înmuiată (trebuie să fie în totalitate înmuiată). Continuaţi acelaşi procedeu pînă cînd toată rana este acoperită.
    IMPORTANT de ştiut: faşa înmuiată NU se va lipi de rană, tocmai din cazua ingredientelor pe care le conţine. Mai mult, datorită căldurii corpului şi-a stratului de vată care va fi aşezat peste ea, se va menţine unsuroasă şi va hidrata şi regenera carnea şi pielea.
    După ce toate rănile sînt acoperite cu faşă înmuiată-n tratament, peste ea se va aplica un strat de vată care va avea rolul de-a menţine căldura necesară regenerării. După ce corpul va fi acoperit de stratul de vată, peste vată se va folosi un nou strat de faşă curată care va menţine vata şi faşa cu tratament la locul lor.
    Acest pansament se va menţine 24 de ore, după care va fi înlocuit urmărind exact aceiaşi paşi, de la spălarea cu ceai pînă la securizarea cu ultimul strat de faşă. În momentul în care pansamentul se dă jos, tatăl meu spune că nu-i dureros pentru că tratamentul este extrem de emolient. La stratul de faşă cu tratament va adera carnea moartă, care se va îndepărta astfel cu uşurinţă şi fără durere.
    De asemenea, pe dedesubtul cărnii arse va începe procesul de regenerare a celulelor, ceea ce va provoca mîncărimi. Mîncărimea este un semn bun.
    Tratamenul rămas de la aplicare se poate pune la rece şi poate fi refolosit la următoarea pansare, prin încălzire.
    În speranţa că tratamentul va alina suferinţa celor ce trec prin momente de neimaginat, mă pun la dispoziţia voastră dacă aveţi întrebări sau nevoie de ajutor.
    Însănătoşire grabnică, sîntem cu gîndul la voi!”

sursa: Gabriela Ionescu (Facebook)


PS: După cum era de aşteptat, contul de Facebook al Gabrielei Ionescu a fost atacat şi distrus de către lefegiii ONG-urilor lui George Soros (cel puţin aşa arată acum, la 15 zile distanţă, contul numitei „Gabi Ionescu, fostă Vătafu”), însă unii români sufletişti au fost mai rapizi decît elita masonică, preluînd şi urcînd în zeci de alte locuri de pe Internet acest articol. Băi lefegiilor, poftim de le mai ştergeţi pe toate, dacă puteţi!
    Iată două surse alternative alese de mine la-ntîmplare (de fapt, nu chiar „la-ntîmplare”, ci pentru că ele au fost printre primele care-au republicat acest material):
sursa 1 = PasteBin.com
sursa 2 = Vocea Transilvaniei
    Nu-i nimic, dacă şi-acestea dispar, tot ce trebuie să faceţi este să luaţi un citat din acest articol primit pe mail şi să-l puneţi în motorul de căutare, ca să vă convingeţi că el există-n continuare şi că n-a putut fi şters definitiv.
    De asemenea, nu uitaţi ca, la rîndul vostru, să urcaţi acest material pe Internet în sute de locuri, nu doar să daţi like (îmi place) şi să-l share-uiţi (adică să împărtăşiţi linkul şi altora, vezi cazul celor 4.000 de persoane care l-au distribuit în cîteva ore), aşa cum bag de seamă că v-a dresat pe toţi gigantul masonic Facebook, pentru că odată sursa distrusă (articolul şters şi/sau contul închis), nu mai ai ce să share-uieşti, fiindcă acea adresă URL la care linkurile voastre făceau referire a dispărut. E simplu ca bună ziua! În schimb, dacă există mai multe copii de siguranţă împrăştiate care te miri pe unde, n-au cum să le distrugă pe toate.
    Iar cei care aveţi rude, prieteni, amici sau colegi care-i cunosc pe cei accidentaţi şi familiile lor, nu ezitaţi să le puneţi la dispoziţie această sursă alternativă de vindecare ce-s convins că va funcţiona 100%, spre disperarea concernelor farmaceutice (care scrîşnesc din măsele, de ciudă) şi-a medicilor care ridică neputincioşi din umeri şi strîmbă din nas – a superioritate intelectuală – ori de cîte ori aud despre astfel de leacuri străvechi păstrate de la strămoşii noştri daci şi care, comparativ cu medicina clasică actuală, te vindecă foarte repede de accidentele suferite precum şi de orice altă boală, inclusiv de cancer (vezi cazul pelinului pomenit ceva mai sus).

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică astăzi, 16 noiembrie 2015 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.