luni, 30 decembrie 2013

Esti SCLAV la stat!

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 6 martie 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.


Eşti SCLAV la stat!
(din ciclul: „Cos I'm the taxman/ Yeah, I'm the taxman!...”)

publicaţie: Capitalism pe pîine punct ro
autor: Alexandru Aniţei
data: 3 martie 2013

http://i.imgur.com/Q5nDDXP.jpg
„Sclavi plătitori de taxe”, asta sîntem cu toţii (atenţie, oriunde în lume, nu doar în SUA sau România!)

    Ai auzit bine, SCLAV!
    Nu cetăţean, nu contribuabil, nu om, ci pur si simplu SCLAV! Nu mă crezi? Ţi-o dovedesc imediat. Statul român te lipseşte de 80% din venituri în fiecare lună. Iată cum:

    La salariu 45%
    Data viitoare cînd iei salariul numără bine banii. Acum mai numără-i o dată. A doua oară ai numărat banii pe care statul tocmai ţi i-a luat sub forma de biruri denumite eufemistic „impozite”, „taxe” sau „asigurări”. Nu te uita pe fluturaş, că n-o să găseşti acolo datele complete, ci o ficţiune contabilă numită „salariu brut”. Întreabă-l însă pe patronul tău cît a virat la stat în luna asta şi vei vedea cît plăteşti în mod real la stat. Pentru că statul e perfid. Deşi îţi ia banii tăi, nu ţi-i ia pe faţă. Nu te invită la un ghişeu să-ţi ia banii din buzunar. Nu, îl pune pe şeful tău să-i dea chiar înainte ca tu să-i vezi!
    Mai exact, la un salariu decent, de vreo 3.000 RON net (n.t.. – bani în mînă), iată cît îţi ia statul din buzunare pentru privilegiul de-a fi contribuabil în ţara ta:

1. Asigurări sociale: 1.338,7 RON – Ăştia cică ar fi banii de pensii şi-alte pomeni sociale pe care trebuie să-i plăteşti în numele „solidarităţii sociale”. Dacă i-ai investi însă într-un fond de pensii private cu-n randament de numai 10% pe an, te-ai putea retrage în numai 10 ani, nu în 40, cît îţi cer ei să lucrezi. Sau ai putea trimite cel puţin un copil la o grădiniţă, o şcoală sau un liceu privat. (n.t. – Din punctul meu de vedere, pensia privată este o altă barbă la fel de MARE, dar mă rog, fiecare cu părerile lui.)

2. Sănătate: 457,64 RON – Ăştia sînt banii pe care-i plăteşti pentru tot felul de servicii medicale infecte şi medicamente compensate pe care nu le găseşti. (n.t. – Ori nu le găseşti deloc, ori nu le găseşti compensate, caz în care eşti nevoit să le iei la preţ întreg. Pe de altă parte, nu ştiu DE CE se bucură lumea atît de mult cînd ăia pe sticlă anunţă că se ieftinesc unele medicamente. Te bucuri că CE, că de aceiaşi bani poţi cumpăra mai multe otrăvuri, mai multe boli şi, implict, mai multă moarte? Asta nu-nţeleg!)
    În schimb, o asigurare privată excelentă găseşti la jumătate din preţ. (n.t. – Oare n-ar fi mai înţelept ca aceşti bani să-i investeşti într-o alimentaţie sănătoasă, şi astfel să eviţi cît mai mult timp posibil medicamentele şi serviciile medicale care nu-s doar „infecte”, ci FOARTE infecte? Întreb şi eu aşa, ca prostul...)

3. Impozit: 571,41 RON – Ăştia sînt banii fără destinaţie, cu care statul poate să facă ce vrea. Şi chiar face, fără să-ţi dea ţie vreo socoteală. (n.t. – Banii aceştia se duc fie în tot felul de campanii erect-orale pe care ni le-ndeasă ăştia pe gît, fie în unele buzunare private autohtone, fie dispar direct în buncărele subterane secrete ale elitei masonice, via FMI şi Banca Mondială, ca lingouri de aur masiv. Iar acestui ultim scenariu înclin să-i dau din ce în ce mai multă crezare – detalii altă dată.)

4. Şomaj + diverse: 90,18 RON – Ăştia sînt banii pe care n-o să-i vezi NI-CIO-DA-TĂ!!!. (n.t. – Dacă nu mă-nşel, exact acelaşi lucru îl scriam în particular unora dintre destinatarii mei. Ca exemplu, pot să declar cu mîna pe inimă că eu n-am văzut nici un leu, drept ajutor de şomaj, în nici una din cele două dăţi cît am fost şomer. Cică „nu m-am încadrat în litera legii”, deşi vreme de 10 ani am plătit statului – ca idiotul – destule taxe şi impozite.) În şomaj nu intri, că specializarea ta e căutată şi oricum nu poţi trăi cu cele 400 RON de la stat. Iar de restul taxelor nici n-ai auzit, darămite să aibă sens. De exemplu, ce este aceea „contribuţia pentru concedii”? Ţi-a dat statul bani vreodată cînd ai fost în concediu? Sau „garantarea salariilor”? Singurul care-ţi garantează salariul este patronul care aleargă după clienţi.
    În total 45% din fondul de salarii se duce automat la stat. Fie că vrei, fie că nu vrei.

    La cumpărături 25%
    Te bucuri c-ai luat salariul, nu? Chiar dacă e doar jumate din cît puteai să ai. Te duci imediat la cumpărături, faci plinul cu benzină, plăteşti facturile şi dările locale. Felicitări, statul ţi-a mai luat o bună parte din venit:
a) TVA 24% – printre cele mai mari din lume
b) Accize pe benzină, alcool şi-alte produse de lux„aliniate” la standarde europene
c) Rovinieta, taxe de timbru, taxa pe proprietate, taxa radio, taxe eco. Pe multe dintre ele nici măcar nu le ştii, deşi sînt sub nasul tău. Vezi certificatele verzi şi taxa radio care vin cu factura de la electricitate sau taxa pe punga de plastic. (n.t. – Un vechi proverb anonim spune aşa: „Cel mai bun loc unde poţi ascunde un secret este în văzul public.”)
d) Peste 200 de taxe şi impozite plătite de firmele de la care tu cumperi servicii şi bunuri, şi care se adaugă la preţul de raft.
    TVA-ul îţi mănîncă 20% din jumătatea din buzunar, adică 10% din total. Restul taxelor mărunte adunate cam tot pe-atît. Maşina şi „luxul” – restul de 5%.

    Prin căpuşe 10%
    Statul îşi căpuşează propria economie şi te pune să plăteşti mult prea mult pentru serviciile căpuşate. Hai să vedem căpuşele:
I) Blatul: Regiile şi firmele de stat sînt de mult timp nişte găuri negre ale economiei. Cît ne costă ele? Miliarde de euro în fiecare an. De exemplu, anul trecut ai plătit fără să ştii un miliard de euro pentru CFR, pentru că aşa a vrut pixul lui Ungureanu. Anul acesta o să plăteşti 800 de milioane pentru Oltchim, dar din pixul lui Ponta. Ei au semnat, dar tu plăteşti.
II) Glazura: Firmele private cu monopol de stat, adică alea care-au plătit la stat pentru privilegiul de-a avea zero competiţie. Lipsa competiţiei duce la preţuri mai mari. Pe care tot tu le plăteşti.
III) Cireaşa de pe tort: Birocraţie, alt produs eminent al statului. Aprobări peste aprobări, aprobări pentru aprobări, procese interminabile, documentaţie stufoasă. O armată de funcţionari, judecători, avocaţi, notari publici, contabili, experţi de toate soiurile care produc doar maculatură şi cîştigă o avere din jungla legislativă din România. Pe care tu o plăteşti. (n.t. – Să te ferească Dumnezeu să ai un proces de judecată, de orice fel – chiar şi-un banal act de moştenire în care toate părţile se înţeleg între ele – că notarii, avocaţii şi Tribunalul de-abia aşteaptă să te sece imediat de bani, mai ceva decît lipitorile de sînge. Barem alea sînt folositoare omului – detalii la fel, altă dată, în cadrul unei alte scrisori.)
    Statul controlează astfel, direct sau indirect, aproximativ o treime din economie. Pe care TU o plăteşti. Din ăia 30% pe care-i mai ai în buzunar, statul îţi mai ia aşadar încă 10%.

    80% statul, 20% tu – cine pe cine slujeşte?
   Cum se numeşte o relaţie în care cineva îţi ia patru cincimi din cît produci şi-ţi lasă o cincime, doar atît cît să mănînci şi să te-mbraci? Caută bine în istorie şi vei găsi o singură definiţie: SCLAVAGISM.
    Doar pentru că nu vezi lanţurile cu care eşti legat de către stat, nu înseamnă că ele nu sînt acolo. Ia încearcă să nu-ţi plăteşti taxele. Poţi? Poţi să te duci la magazin şi să zici „vreau să cumpăr produsul ăsta, dar refuz să plătesc TVA”? Sau poţi să zici, „eu am asigurare privată de sănătate, nu mă interesează să mai plătesc la stat”? Sau poţi să zici că nu mai eşti „solidar social” şi să nu mai plăteşti CAS-ul? Sau poţi să te duci în control la CFR să vezi pe ce aruncă banii?
---------------------------------------------
    În privinţa lanţurilor invizibile cu care sîntem priponiţi precum vitele la păscut, ceva asemănător vă scriam pe 05 octombrie 2012, în epistola cu titlul: „Violeta, ce se-ntîmplă cu tine?!” Citez:
    «...Voi credeţi că de prost a ales d-l Waters o asemenea copertă a albumului său? (o maimuţă – un cimpanzeu – aflată undeva, probabil într-o cuşcă cu GRATII INVIZIBILE la ferestre, privind fascinată la ecranul tembelizorului, în timp ce de pe sticla TV altcineva – un OCHI !!! – o priveşte, mai bine zis o supraveghează pe acea maimuţă)...»
---------------------------------------------

    E timpul să devii din nou stăpîn pe banii tăi. E timpul ca statul să te slujească pe tine, nu tu pe el. Pentru asta am creat Mişcarea Antitaxe. Pentru ca tu sa faci ce vrei cu banii tăi!

sursa: Capitalism pe pîine punct ro


PS: Chiar dacă atît Wikipedia, cît şi manualele de istorie şi sociologie din lumea largă se chinuie să ne-ndese în creier beneficiile pe care le aduce statul, acestea nu sînt decît gogoşi de tufă, o gargară ieftină cu care să-i aburească pe oameni. Şi-uite că i-au aburit, inclusiv pe-ăia din Grecia antică, unde se spune că erau tot felul de „filozofi” şi „învăţaţi ai vremii”. Mulţi dintre ei au fost duşi de nas de către elita masonică fără să-şi dea seama, exact cum sîntem şi noi duşi cu zăhărelul acum.
    Noţiunea de „stat” nu este decît un concept teoretic, prin care ăia din umbră să ne poată jumuli şi de bani, printre altele. Fiindcă liberi nu mai sîntem oricum de zeci de mii de ani, de cînd ne călăresc ăia din întuneric.


PPS: În timp ce buchiseam propriile adăugiri la acest articol, nu ştiu de ce mi-a tot venit în cap melodia „Taxman” („Omul cu taxa”), interpretată de patru băieţei geniali pe albumul „Revolver” (1966), unde la refren George Harrison cîntă aşa:„Cos I'm the taxman/ Yeah, I'm the taxman!...” („Căci eu sînt omul cu taxa/ Da, sînt omul cu taxa!...”). Şi mai încolo niţel, între secunda 37 şi 49, zice: „În caz că procentul de 5% ţi se pare prea mic / Să fii mulţumit că nu-ţi iau toţi banii.”
    Atenţie mare la un aspect al problemei, vă rog. Pe vremea aceea, procentul de 5% despre care povesteşte d-l Harrison în acest cîntec îţi rămîneau ţie (adică lor, membrilor formaţiei The Beatles), iar restul de 95% ţi-i luau trepăduşii (adică statul britanic, în cea mai mare parte, apoi veneau la rînd producătorii, impresarii, casele de discuri şi toate celelalte căpuşe din industria muzicală). De-aia spune George la început că „Va fi 1 bănuţ pentru tine şi 19 pentru mine”, adică vei primi 5% din cît produci. Dacă nu mă credeţi, faceţi calculul şi-o să vedeţi că aşa iese, fix 5%.
    Mergem mai departe de-a lungul melodiei şi aflăm cum stă treaba: „Dacă conduci maşina, o să taxez strada, / Dacă staţionezi, o să-ţi taxez parcarea." Numai bine că-n România anului 2013, primăriile oraşelor s-au gîndit să ne mai facă o surpriză. Au introdus o taxă mică-mică, de vreo o sută şi ceva de lei pe an, drept plată pentru „asigurarea locului de parcare la domiciliu”, loc pe care nu ţi-l asigură nimeni, deoarece mai mereu îl găseşti ocupat de alţii, mai ales la nebunia de maşini care-au apărut la noi după anii '90. Iar nişte tipi simpatici din Liverpool cîntau despre aşa ceva încă din 1966.
    În caz că doriţi mai multe detalii audio-video despre acest cîntecel, vă invit să urmăriţi şi clipul cu pricina:


1. Pentru afişarea subtitrării apăsaţi butonul „CC” din partea dreaptă-jos a ferestrei video. Aveţi grijă că prima care se va activa va fi subtitrarea în limba engleză.
2. Pentru a face subtitrarea cît mai lizibilă, apăsaţi încă o dată butonul "CC", intraţi în „Settings” şi operaţi următoarele modificări:
– la „Font” evitaţi caracterele gen „Arial”, pentru a putea face diferenţa între "i Mare" şi "L mic" (preferabil Tahoma);
– la butonul „+/-” apăsaţi pe „+” pentru a mări literele la dimensiunea dorită (merge şi de la butonul „+” al tastaturii);
– la „Color Settings” apăsaţi pe a treia căsuţă („Aa”) sau daţi pur şi simplu clic pe culoarea galbenă din dreptul lui „Foreground”;
– puteţi apăsa butonul „Background” (sau litera „B” a tastaturii), pentru a afişa subtitrarea pe fond negru;
– dacă nu vă convine poziţia subtitrării, aceasta se poate schimba trăgînd de ea cu mausul şi aşezînd-o în aproape ORICE zonă de pe ecran (cu mici excepţii).

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 6 martie 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Atenţie: Comentariile care conţin violenţă de limbaj vor fi şterse!

Related Posts with Thumbnails