Ororile de la McDonald's

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 7 iunie 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Ororile de la McDonald's
(din ciclul: „Imperialist american, cădea-ţi-ar hamburgeru-n ocean!”)

    Dacă nu ştiaţi încă, iată ce băgaţi în voi zi de zi, fără s-aveţi habar din ce-s făcute aceste „bunătăţi”.
    Dar mai ales, iată cu ce se-ndoapă copiii voştri cînd se duc la McDonald's, KFC, Springtime şi-n alte locuri asemănătoare, unde chimicalele sînt la loc de cinste, fiind servite la botul calului, în aşa-numitele fast-food-uri (mîncăruri servite pe fugă). Mulţi dintre aceşti copii, săracii, nici nu ştiu ce-i aia mîncare gătită în casă.
    Mi-aduc aminte de cineva care mînca astfel de orori (cartofi-pai de la McDonald's) şi spunea că „sînt cei mai buni cartofi prăjiţi pe care i-a mîncat vreodată”, îndemnîndu-mă şi pe mine să gust din ei. Nu divulg numele persoanei respective, că (iarăşi) se supără pe mine.
   Prin '91-'92, atunci cînd s-a deschis primul McDonald's din România (la parterul magazinului „Unirea” din Bucureşti), oamenii s-au înghesuit atît de tare (hămesiţii şi nesătuii, mai ales!), încît au spart geamurile magazinului cam cu o oră înainte de deschiderea oficială, călcîndu-se-n picioare unii pe altii. Ştiţi pentru ce?! Pentru un jeg de premiu care fusese anunţat cu surle şi trîmbiţe, vreme de două-trei săptămîni, pe la mai toate posturile de radio din oraş, premiu care consta într-un sandviş oferit gratuit primilor 100 de fomişti care treceau pragul magazinului. I-au dat seara la televizor, arătîndu-i cum se îmbrînceau mai rău decît animalele!...
    Ghinionul a făcut că exact în ziua aceea m-am nimerit prin preajmă şi-am vrut să intru la reprezentanţa Technics/Panasonic din Unirea, să văd care mai erau preţurile la sculele audio. Dar cînd am zărit din depărtare mulţimea bizonilor care se-nghesuia la McDonalds, blocînd intrarea în magazinul Unirea (nu doar pe cea de la Technics/Panasonic), am făcut cale întoarsă, înjurîndu-i copios pe americani, cu McDonald's-ul lor cu tot, dar şi pe proştii de români, care, de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni, stau la coadă ca să mănînce E-uri pe pîine şi să bea Coca-Cola. Adică tot un fel de cancer, dar ascuns sub un alt nume publicitar!

PS: Pentru subtitrare apăsati butonul „Turn on Captions”. Pentru cei care nu se descurcă şi nu ştiu cum să mărească textul subtitrării sau să-l afişeze pe fond negru, le recomand cu căldură să dea clic pe „Show more” (aflat sub chenarul video de pe YouTube) şi să urmărească ce scrie-n româneşte.

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 7 iunie 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.