Este plină ţara de sonde de fracturare

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică astăzi, 27 februarie 2014 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Este plină ţara de sonde de fracturare
(din ciclul: „Ăsta-i doar începutul”)

    Referitor la ceea ce vă ziceam miercurea trecută (că nu doar în satul Izvoarele din Galaţi şi-n comuna Scutelnici din Buzău au fost montate pe-ascuns sonde de fracturare hidraulică), iată acum alte confirmări că Chevronul (prin intermediul companiilor petroliere româneşti, astfel încît să nu trezească nici un fel de bănuială asupra numelui real al gigantului masonic ce operează-n spatele lor) a început de foarte mult timp forările în vederea aşa-zisei „exploatări a gazelor de şist” (a se citi „în vederea otrăvirii cu substanţe toxice şi materiale radioactive a solului şi subsolului României”), însă oamenii sînt manipulaţi în continuare, iar localnicii din zonele respective sînt ţinuţi într-o ignoranţă TOTALĂ. Ba mai mult, îndrăznesc să afirm sus şi tare că la acest capitol ne-au păcălit pe toţi, o ţară întreagă, focalizîndu-ne atenţia doar asupra Pungeştiului şi-a manifestaţiilor anti-fracturare ce-au avut loc în marile oraşe.
    Ca urmare a unei judecăţi sumare încropită „pe genunchi”, cum se spune, tot miercurea trecută vă scriam (în cadrul post-post-scriptumului) că instalarea sondelor pentru „explorarea” (de fapt, pentru exploatarea) gazelor de şist a început încă din luna septembrie a anului trecut. E, uite c-am descoperit pe Internet o publicaţie din Buzău („Opinia lu' Bîscă” – autointitulată „singurul ziar local neomologat politic”) care, printre altele, afirma următorul lucru într-un articol apărut pe 27 ianuarie a.c. şi intitulat „Americanii forează la Scutelnici după gaze de şist iar pămîntul se zguduie în draci!!!”(citez):

    „Cu menţiunea că sonda este amplastă lîngă Scutelnici (la aproximativ 500 de metri după calea ferată mergînd înspre satul Arcanu) iar activitatea a fost demarată ÎN URMĂ CU CÎŢIVA ANI. Şi dac-ar fi să credem un comentariu postat pe blogul lui Dan Tanasă, cei de la primărie ştiu tot despre această sondă, dar nu vorbiţi cu ei, pentru că sînt plătiţi să tacă!!!”

    Revenind acum la titlu scrisorii de astăzi şi la faptul că ţara este plină de sonde de fracturare, aveţi mai jos alte cîteva materiale filmate de cei de la Grupul de Intervenţie Civică şi urcate pe YouTube:

1. 24 ianuarie 2014, Prahova, Cioranii de Jos – O nouă sondă de fracturare:

2. 12 februarie 2014, Vrancea, Fitioneşti – Situaţia în sat
    În această localitate băieţii veseli au forat – atenţie mare – încă din anul 2012!!!, injectînd în subsol otrava aducătoare de moarte lentă, apoi şi-au stîns jucăriile şi-au plecat, lăsînd doar o cuşcă betonată împrejmuită cu zăbrele de fier şi-nchisă cu-n lacăt, care păzeşte nişte vane şi conducte aflate-n proprietatea Rompetrol, adică a lui Dinu Patriciu – un om de afaceri cît se poate „de cinstit şi onorabil”, nu-i aşa?!
    Totodată, este interesant de remarcat că la secunda 17 din cadrul acestui film un sătean aduce vorba (oarecum tangenţial) despre faptul că la ei în sat Rompetrolul „a fost în conlucrare şi cu Chevronul”.
    Mai mult de-atît, în cadrul filmării, aceeaşi persoană spune cum apa care-a erupt şi-a ţîşnit pînă la jumătatea sondei nu numai că a curs zi şi noapte, inundînd grădinile oamenilor chiar şi la 2 km distanţă de sondă, dar că „avea o culoare MOV”. Mai ţineţi minte ce povestea americanul John McIntyre din statul Pennsylvania? (vezi scrisoarea cu titlul „Consecinţele exploatării gazelor de şist””, trimisă vouă pe 1 noiembrie anul trecut). Zicea aşa: „...apa de la robinet se face MOV şi dacă o bea vomită, iar dacă face duş pielea i se irită şi-i curge sînge din nas”.
    Îm, cum este? Începe să semene şi să se lege lucrurile între ele? Cred că-s suficiente argumente încît să vă dea de gîndit asupra a ceea ce se-ntîmplă-n România în momentul de faţă:

3. 12 februarie 2014, Vrancea, Fitioneşti – Prezentarea zonei
    Pentu cei care nu cred ce-am spus la punctul 2 (că lucrările de forare pentru gaze de şist au început din 2012), iată cum unul dintre voluntarii care-au făcut muncă de cercetare pe teren şi s-au documentat în zonă spune cum în Fitioneşti „veneau cu nişte cinsterne mari, de-o formă foarte ciudată şi care aveau inscripţionate semnul radioactiv pe ele, motiv pentru care localnicii s-au speriat cu toţii, inclusiv d-na doctor” şi-alţi oameni cu studii superioare (inşi care au idee ce reprezintă semnul radioactiv şi care bănuiesc că i-au informat şi pe săteni).
    Vă rog să ţineţi cont că la acea sondă au lucrat non-stop vreme de peste un an de zile, aşa c-au avut timp să injecteze mii de metri cubi de substanţe radioactive – vezi sutele de camioane de 18 m lungime despre care povesteşte pe la minutul 5:07 băiatul din filmul de la punctul 2, tip care s-a zbătut el să facă ceva (a depus o sesizare la organizaţiile de mediu, a vrut s-aducă un apart cu care să măsoare nivelul de zgomot şi să informeze oamenii), dar s-a lovit de ignoranţa şi delăsarea consătenilor şi de reaua-voinţă a autorităţilor statului, drept pentru care-a renunţat, cînd a văzut că n-are cu cine discuta.
     Fiind întrebat de tipii din Braşov dac-a venit cineva vreodată să le explice oamenilor care-i pericolul real cu privire la exploatarea gazelor de şist, băiatul care-a făcut muncă de voluntariat în zonă a răspuns într-un mod foarte hotărît, subliniind de două ori că, cel puţin acolo la ei în sat, NU ESTE ABSOLUT NIMENI INFORMAT. Apoi a menţionat ceva despre alte prospecţiuni care-au avut loc la Fitioneşti pe un unul dintre dealurile din apropiere, într-o pădure. Nu ştiu de ce intuiţia-mi spune că acele prospecţiuni din pădure reprezintă exact „conlucrarea cu Chevronul” despre care pomenea tangenţial unul dintre săteni în materialul video de la punctul 2.

4. 15 febbruarie 2014, Buzău, Grindu – Sonda şi scurgerile de gaz:

5. 15 februarie 2014, Buzău, Florica – Perimetrul sondei
    În acest document video, fiind tras de limbă într-un mod foarte discret, unul dintre lucrătorii de la Dafora Mediaş (firma executantă) dă nişte amănunte în care recunoaşte oficial că „se forează pentru gaz metan la o adîncime de 3.200 de metri” – deci este cît se poate de clar că acolo se face fracturare hidraulică în toată regula!
    Conform datelor afişate la avizierul de la intrarea în şantier, săpăturile la această sondă sînt abia la început (01 oct 2013 – 01 oct 2014), o lucrare absolut identică cu aceasta fiind finalizată deja în preajma aceleiaşi localităţi (Florica, jud Buzău) cu un an de zile înainte, conform mărturiilor angajaţilor de la sondă („Vezi? Uite acolo, unde-s căsuţele-alea, mai încolo... Exact aşa a fost, sondă de-asta!”):

    Dac-o să vizionaţi materialul de la punctul 5 în întregime, o să-nţelegeţi cîteva mici dedesubturi cu privire la lucrările efectuate pentru exploatarea gazelor de şist (muncă grupa mare, cîte 12 ore pe zi, salarii de mizerie etc), inclusiv faptul că-n locurile în care vedeţi pe cîmp astfel de ţarcuri betonate şi acoperite pînă-n dinţi cu grilaje de fier pe care atîrnă plăcuţe cu „Accesul interzis! – Proprietate privată”, nu sînt altceva decît perimetre în care s-a forat în trecut pentru gazele de şist, sonda fiind apoi demontată şi-n locul ei punîndu-se nişte vane (robinete foarte mari) de culoare galbenă (aşa cum vedeţi în filmuleţul de la punctul 2. Plus că prin apropiere trebuie să mai existe şi-o staţie de reglare.
    Aceste amănunte le-am aflat în două minute de la nenea sondorul, care-a fost om de treabă şi-a stat de vorbă cu cei de la Grupul de Intervenţie Civică, el nebănuind cine sînt tipii care filmau.
    Iar ca să te-apuci acum să cauţi în toată România astfel de ţarcuri betonate prevăzute cu-n grilaj de fier care înconjoară nişte vane de culoare galbenă (fiindcă acesta-i standardul de culoare folosit pentru traseele de gaze), este foarte greu, aproape imposibil. Hai să zicem că sonda o vezi din depărtare, pentru că zgîrie cerul şi atrage atenţia imediat, însă un ţarc din plasă de fier înalt de 3-4 metri devine practic invizibil, fiind încojurat de vegetaţie (pomi, tufişuri), de casele oamenilor sau de formele de relief care se nimeresc prin preajmă.


PS: Tot timpul cît cei de la Grupul de Intervenţie Civică s-au aflat pe drumul public şi-au fimat în comunele Scutelnici şi Florica (zone în care operează Prospecţiuni S.A.), angajaţii de la firmele de pază i-au agresat şi urmărit cu maşinile pînă departe, dincolo de perimetrul stipulat în contract. Ba mai mult, la Scutelnici povesteau că s-au ţinut după ei o oră şi jumătate, pînă la gara din Urziceni, unde-au fost nevoiţi să lase un coleg care trebuia să ia maşina către Bucureşti (bănuiesc că-i vorba de avocatul la care făceau referire în articolul trimis vouă miercurea trecută şi pe care se pare că-n sfîrşit au reuşit să-l angajeze). Cînd doi băieţi din echipa de filmare s-au dus să vorbească cu ISP-iştii, aceştia avea cagulele trase pe faţă. Aveţi aici filmul respectiv:

15 februarie 2014, Buzău, Florica – Agresiunea ISP-ului şi ignoranţa sătenilor:




Aşa arată acordul de înţelegere al celor de la „Prospecţiuni S.A.”, hîrtie pe care sătenii o semnează ca primarul,
fără să ştie ce-nseamnă şi să aibă habar de consecinţele dezastruoase care se vor abate asupra lor (şi-a întregii ţări,
adică a NOASTRĂ, a TUTUROR) peste cîţiva ani – puteţi da clic AICI pentru a mări poza.


„La terminarea activităţii se va încheia un proces verbal privind eventualele pagube aduse recoltei,
pe baza căruia se vor acorda despăgubiri.” Aha, li se va da ţăranilor cîte 100 sau maaaxim 200 de lei
de căciulă (vezi declaraţiile sătenilor din filmele prezentate-n scrisoarea de miercurea trecută), în timp ce
pămîntul şi apa le va fi otrăvită pentru TOTDEAUNA, iar ei, împreună cu animalele din gospodărie şi
oamenii din împrejurimi vor muri de CANCER – puteţi da clic AICI pentru a mări poza.

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică astăzi, 27 februarie 2014 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.