A fost odată SF în America

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 21 noiembrie 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

A fost odată SF în America
(din ciclul: „De la lume adunate şi la lume-napoi date”)

   Versiunea în limba engleză a articolului:
    Is this a mosquito?
    No. It’s an insect spy drone for urban areas, already in production, funded by the US Government. It can be remotely controlled and is equipped with a camera and a microphone. It can land on you, and it may have the potential to take a DNA sample or leave RFID tracking nanotechnology on your skin. It can fly through an open window, or it can attach to your clothing until you take it in your home.
    Given their propensity to request macro-sized drones for surveillance, one is left with little doubt that police and military may look into these gadgets next.
    And for all you who automatically say “fake” because you don’t think your "glorious" government is funding this… do some research.

    Traducerea în româneşte:
    Este aceasta un ţînţar?
    NU! Aceasta este o microdronă sub formă de insectă-spion folosită în zonele urbane, dronă care se află deja în producţie şi-al cărei proiect e finanţat de Guvernul SUA. Această microdronă poate fi controlată de la mare distanţă şi este echipată cu microfon şi aparat de fotografiat. Poate ateriza pe tine, poate folosi acul pentru a lua o mostră de ADN (durerea simţită fiind cea a unei înţepături de ţînţar) sau îţi poate injecta sub piele un dispozitiv nanotehnologic de urmărire RFID (Radio Frequency IDentification = dispozitiv de identificare prin radiofrecvenţă, adică MICROCIP, mai pe româneşte). Poate pătrunde printr-o fereastră lăsată deschisă, poate ateriza pe tine (pe hainele tale), iar tu o vei lua cu tine acasă (fără să ştii acest lucru!).
    Avînd în vedere tendinţa (din trecut a Poliţiei şi-a Armatei) de-a solicita drone de dimensiuni ceva mai mari pentru supraveghere, nu-i de mirare ca instituţiile mai sus amintite să fie interesate pe viitor de aceste dipozitive minuscule (gadgeturi).
    Pentru toţi cei care spun în mod automat că este „un fals”, atunci cînd văd aşa ceva, deoarece NU le vine să creadă că „gloriosul” lor guvern (e vorba de Guvernul SUA) ar finanţa asemenea proiecte... îi sfătuiesc să caute singuri (informaţii suplimentare pe Internet).


sursa articolului în inglicika: vezi AICI
    Mă rog, sursa citată de mine iniţial a dispărut (articolul fiind şters între timp). Pentru a nu lăsa un gust amar cititorilor şi-ai face să mă-njure degeaba (deşi la faza asta nu eu sînt vinovatul), hai să inserez un link mai general, care este mai puţin probabil să dispară aşa repede de pe Internet. Ia uite colea!


PS: Drona este un robot (aerian, subacvatic sau terestru) destinat unor operaţiuni militare speciale.
    În cazul celor de tip aerian, este o maşinărie zburătoare fără pilot, proiectată-n mod special pentru spionaj sau luptă (ori pentru amîndouă!), şi care-n trecut avea dimensiunile şi forma unui avion de talie redusă, dar c-o autonomie de zbor foarte mare. Însă ceea ce este-n stare să ofere tehnologia în momentul de faţă (vezi poza cu „ţînţarul-spion”) depăşeşte cu mult aşteptările.
     Prima dată am primit acest mesaj pe 02 septembrie 2012 de la un coleg de serviciu (Carlin) şi chiar uitasem de el (de mesaj, nu de coleg!). Apoi, cînd am văzut că zilele trecute (mai exact pe 16 noiembrie) am recepţionat acelaşi mail şi din partea unui coleg de clasă (Garrett), am zis că-i vremea să pun şi eu rotiţele-n mişcare.
    Printre altele, mi-am adus aminte că-n negura vremii am mai primit în Inbox un mesaj cu ataşament de la un alt coleg (Jack), dar pentru că serverele de mail de la serviciu ale unora dintre domniile voastre nu acceptă ataşamente video de nici un fel, am scormonit niţel pe YouTube ca să dau de filmuleţul cu pricina. Şi-am dat (vezi linkul de mai jos).
    Atenţie, aici este vorba despre invenţii făcute de nişte studenţi de la Laboratorul GRASP, Universitatea din Pennsylvania (SUA), folosind motoare dezvoltate de KMel Robotics. Dacă studenţii dintr-o universitate pot face aşa ceva, gîndiţi-vă ce-s în stare să producă nişte laboratoare de cercetare secrete ale Armatei, în care se pompează sute de milioane de dolari.

   Pentru cei care nu cunosc deloc limba engleză, vocea din fundal descrie ce ştie să facă o astfel de jucărie:
– să aibă un zbor foarte agil
– să zboare-n formaţie multiplă (alcătuită din două sau mai multe obiecte)
– să zboare pe-o traiectorie planificată (predefinită), făcînd tranziţia între zborul în formaţie plană şi cel în formaţie 3D (tridimensională)
– să navigheze în medii ce conţin diverse obstacole (de pildă, trecerea printr-o fereastră lăsată deschisă)
– să execute un zbor acrobatic care să descrie cifra 8 (cu intersectarea traiectoriei – vezi colţul stînga-jos).

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 21 noiembrie 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.