Secretul bine păzit al NASA

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 9 iulie 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Secretul bine păzit al NASA
(din ciclul: „Trei secrete ale americanilor” – partea 2)

sursa: blogul „Dincolo de limite”
data: 15 august 2010

    În doar trei ani şi jumătate, între iulie 1969 şi decembrie 1972, 12 oameni, toţi americani (!), au pus piciorul pe Lună. De atunci, timp de 38 de ani, nici un pămîn­tean n-a mai ajuns acolo. Motivul? Simplu, ni s-a interzis să ne mai vizităm satelitul. Îi „deranjăm“ pe cei care sînt acolo de foarte multă vreme şi le încurcăm planurile pe care le desfăşoară cu noi, cu planeta noastră, cu sistemul nostru solar. Chiar sînt alte fiinţe acolo?

OZN de mărime uriaşă fotografiat în apropierea Lunii

    Astronomul rus Evgheni Arsiukin şi matematicianul ufolog Vladimir Ajaja, în filmul documentar difuzat pe canalul rusesc de televiziune RTR, susţin acest lucru cu toată fermitatea, aducînd în sprijinul afirmaţiei lor dovezi concrete. Cotidianul „Pravda” a publicat şi el o serie de destăinuiri şi fotografii despre clădirile aflate pe partea nevăzută a Lunii, despre entităţile extraterestre care sînt acolo şi despre maşinile lor ciudate, enigmaticele OZN-uri care ne dau atîta bătaie de cap. Dar există aşa ceva acolo sau sînt doar fabulaţii? Americanii care-au ajuns pe Lună spun ceva-n acest sens? Au văzut ei „ceva”, atunci cînd au ajuns acolo?
    În mod bizar, filmele făcute pe Lună de unele echipaje au dispărut din arhive, ca şi cum am vorbi despre nişte banale înregistrări video făcute undeva, aiurea. Treptat însă, anumite lucruri, ţinute secrete timp de trei-patru decenii, au început „să transpire”. Pe timpul misiunii Apollo 11 (care-a avut loc între 16 şi 24 iulie 1969), în ziua de 20 iulie (data la care modulul lunar a aselenizat), în cadrul legăturilor radio dintre Neil Armstrong, Buzz Aldrin şi Centrul de Control Houston au fost două minute de tăcere, justificate iniţial de NASA prin apariţia unei supraîncălziri a aparaturii, apoi prin faptul că pulsul lui Armstrong ajunsese la 140 de bătăi pe minut, fapt pentru care „i s-a transmis o frază codificată” (n.t. – asta apropo de comunicatele de presă şi explicaţiile bizare la care făceam referie în scrisoarea anterioară).

(foto: Buzz Aldrin, via revista „Observatorul cerului”, adicătelea „SkyWatch”) Neil Armstrong în prim-plan.
El a declarat c-a văzut o uriaşă minge de lumină planînd deasupra sa o anumită perioadă.

    După 40 de ani, s-a aflat că, totuşi, în cele două minute, între Lună şi Pămînt s-au purtat discuţii aprinse. Lui Neil i-a crescut, într-adevăr, pulsul brusc, deoarece acesta a văzut ceva ce i-a tăiat respiraţia şi l-a făcut să strige la colegul său. Iată o parte a convorbirilor:

Armstrong: Ce-a fost asta? Ce dracu a fost asta? Asta-i tot ce vreau să ştiu!

Controlul misiunii: Ce se-ntîmplă acolo?... (întreruperi, paraziţi) Apollo 11, mă auzi?... Ce se-ntîmplă?...

Apollo 11: Chestiile-alea sînt imense, sir!.. Enorme! Oh, Doamne! Nu-mi vine să cred! Repet, mai sînt şi-alte nave spaţiale aici, aliniate pe marginea cealaltă a craterului! Ei sînt pe Lună şi ne privesc acum!

Apollo 11: Astea-s lucruri gigantice. Nu, nu, nu!... Nu-i o iluzie optică! Nimeni nu va crede asta!

Houston: Ce-ce-ce?... Ce naiba se-ntîmplă?... Ce s-a-ntîmplat cu voi?...

Apollo 11: Ei sînt aici, în subteran!... (a se citi: „sub suprafaţa Lunii”)

Houston: Ce e acolo?... (paraziţi, emisie întreruptă, interferenţe) Baza cheamă Apollo 11!...

Apollo 11: Am văzut nişte vizitatori. Au zburat pe-aici un timp, observînd instrumentele.

Houston: Neclar! Repetaţi ultima informaţie!

Apollo 11: Spuneam că aici sînt şi-alte nave spaţiale. Sînt aliniate pe marginea cealaltă a craterului!

Houston: Repetaţi, repetaţi comunicarea!

Apollo 11: Am conectat transmisia automată... Mîinile-mi tremură aşa de tare încît nu mai pot face nimic. Vă-ntrebaţi dac-am filmat ceva?... Isuse, dacă aceste camere afurisite nu vor înregistra nimic, atunci cine ne va crede?

Houston: Aţi înregistrat ceva pe film?

Apollo 11: N-avem nici un film la noi. Am făcut trei fotografii. Farfuriile-astea zburătoare – sau ce-or fi ele – ne-au stricat filmul.

Houston: Baza! Aici baza! Unde sînteţi acum? Ce-i cu gălăgia asta despre OZN-uri? Terminat!

Apollo 11: Au aterizat aici! Sînt aici şi ne privesc! Uite-i colo cum se uită la noi!

Houston: Oglinzile, oglinzile le-aţi instalat?

Apollo 11: Da, sînt puse unde trebuie. Dar oricine a făcut navele-alea spaţiale, cu siguranţă că mîine poate veni să ni le demonteze. Terminat convorbirea!

    Să mai spunem, în final, că această discuţie a fost recepţionată atît de ruşi, care urmăreau îndeaproape misiunea, cît şi de diverşi radioamatori de pe glob şi că, într-un interviu, Armstrong a declarat că, înainte de plecarea de pe Terra, au fost avertizaţi că „pe Lună vor întîlni ceva”.


sursa: blogul Dincolo de limite

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 9 iulie 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.