Oleee, ole-ole-ole, Victor Ponta nu mai e!

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică astăzi, 19 noiembrie 2014 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Oleee, ole-ole-ole, Victor Ponta nu mai e!
(din ciclul: „Nu vă bucuraţi prea devreme, ca-n '89”)

    Deşi pozele din acest mesaj le-am primit încă de-acum două zile (de luni seara, cînd euforia era-n toi), n-am putut să vi le trimit imediat din cauza unor întîrzieri de natură tehnică. Aşadar...

Asta e, socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din tîrg!



Taraf adus de peste hotare, ce fusese tocmit iniţial să-i cînte
eventuala biruinţă, este nevoit acum să-i aline tristeţea micului Titulescu



Că mult adevăr mai grăiţi în zicerile Dvs, d-le prim-ministru...



Klaus Iohannis rostind un cît se poate de sincer „Vielen Dank!”
pentru alegerea pe care-au făcut-o românii în turul doi.
„Gata, joaca s-a terminat, e timpul să facem curăţenie-n ţară!”

    Bun, lăsînd gluma la o parte, vreau s-atrag atenţia asupra altui lucru foarte important: să ştiţi că degeaba ne bucurăm, fiindcă situaţia nu este roză sub nici o formă. Ne aflăm în acelaşi rahat, însă acum se cheamă că nu mai sîntem afundaţi pînă peste cap, ci pînă sub nas, lăsîndu-ni-se puţin loc să respirăm. Pe bune, pericolul Roşia Montană şi-al exploatării gazelor de şist (Chevron, OMV, Exxon etc) nu sînt deloc înlăturate, din contră, stau să ne ameninţe la fel de mult.
    După cîte ne-aducem aminte, în mod similar ne-am bucurat şi-n Decembrie '89 c-am scăpat de dictator („Oleee, ole-ole-ole, Ceauşescu nu mai e!”), iar apoi românii s-au culcat pe-o ureche şi i-au lăsat pe cei corupţi să-şi facă de cap şi să predea frîiele ţării în mîinile Cabalei criminale. Va fi foarte greu să scăpăm atît de repede şi uşor de sub influenţa Illuminati, odată ce hidra cu răsuflare puturoasă a apucat să se infiltreze-n teritoriu şi să-şi instaleze slujitorii săi în toate funcţiile de conducere.
    Bătălia nu s-a terminat, ci de-abia acum începe. Aşa c-ar fi cazul să nu ne-mbătăm cu apă chioară şi să ne lăsăm duşi de valul euforiei, chiar dacă uneori mai glumim şi facem haz de necaz, iar alteori rîdem de-a binelea (mai ales în clipele cele mai grele), asta din dorinţa de-a ne încuraja singuri, a nu ne pierde speranţa şi-a continua lupta.

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică astăzi, 19 noiembrie 2014 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.