Problema intervenţiei extraterestre în contextul actual al omenirii – 3

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 13 noiembrie 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

    Aşa cum promiteam în mesajul de alaltăieri seară (n.t. – dacă e să ne luăm după data originală la care ele au fost primite pe mail), iată-mă revenind cu unele scrisori rămase restante din vara acestui an, mai precis din prima parte a lunii august 2012. Însă înainte de aceasta aş dori să fac o mică precizare. Iată despre ce este vorba.
    Pentru că-n cazul unora dintre domniile voastre am intrat în căsuţa poştală încălţat în bocanci, fără să bat la uşă, fără să vă cer voie şi fără să mă şterg pe preşul de la intare – evident, toate acestea metaforic spus – vă rog să mă anunţaţi în scris (că altfel nu prea avem cum) dacă pe viitor NU mai doriţi să primiţi scrisori din partea mea. Să fie ceva scurt şi la obiect, de genul: „Bă, scoate-mă din listă!”
    Vă mulţumesc şi aştept cu nerăbdare să-mi trimiteţi boicotul vostru pe adresa de e-mail de mai sus (n.t. – după cum spuneam, acest articol a fost primit pe mail, caz în care în antet apar doar adresele de poştă electronică ale destinatarului şi expeditorului, toţi ceilalţi corespondenţi fiind ascunşi în copie oarbă pentru a evita spamul).

Problema intervenţiei extraterestre în contextul actual al omenirii (III)

autor: profesor yoga Dan Bozaru
data: 07 iunie 2012

        „Elita” masonică mondială, care este formată din cîteva persoane extrem de bogate ce deţin aproximativ trei sferturi din avuţia lumii, conduce de asemenea – într-un mod mai mult sau mai puţin „la vedere” – cele mai importante instituţii financiare de pe mapamond.
    „Venerabilii” care fac parte din această „elită” satanică sînt cei care cunosc cu adevărat dimensiunea actuală a situaţiei financiare la nivel global, fiind mult mai direct şi mai intim „conectaţi” la ceea ce se petrece în cercurile financiare ale lumii, în spatele scenei pe care o vedem cu toţii, dar care ne ascunde în cea mai mare parte adevărul.

    Totuşi, dacă urmărim cu atenţie declaraţiile, comportamentul şi mai ales acţiunile acestor reprezentanţi ai cabalei malefice – chiar dacă ele transpar prea puţin prin mediul informaţiilor din presă şi de pe internet – putem să ne facem o idee despre ceea ce urmează să se petreacă în curînd.
    Aşa după cum ne putem da seama cu uşurinţă, societatea actuală materialistă este structurată în cea mai mare parte pe resursele financiare, adică pe bani. În consecinţă, urmărind nebunia financiară care se desfăşoară în prezent pretutindeni în lume, putem să înţelegem destul de bine cam ce ne aşteaptă în curînd în Europa. De pildă, în ultimele zile sume enorme de bani au fost transferate din sudul Europei (aici ne referim în special la Grecia) către nordul Europei, deoarece corporaţii uriaşe, care au făcut bani frumoşi în această ţară, îşi retrag peste noapte fondurile din bănci şi le transferă către alte ţări considerate „mai sigure”. Aceasta ne arată foarte clar că pătura superioară a „nobilimii” financiare consideră deja că ieşirea Greciei din zona euro este inevitabilă şi că, probabil, multe dintre ţările din sudul Europei reprezintă deja o „cauză pierdută”.
    Totuşi, să nu uităm faptul că un colaps financiar în sudul Europei (care include şi Italia) ar atrage după sine aproape în mod automat o recesiune devastatoare la nivel mondial. Atunci cînd afirmăm aceste lucruri sîntem însă conştienţi că prea puţini oameni vor fi dispuşi să le creadă şi să acţioneze preventiv. La fel a fost situaţia şi înaintea colapsului băncii Lehman Brothers, în anul 2008; credea atunci cineva că va urma o criză economică mondială din care lumea n-a ieşit nici acum? Cu toate acestea, colapsul a avut loc şi-a fost dramatic. Ce se va întîmpla însă atunci cînd va colapsa nu o bancă, oricît de mare ar fi ea, ci o ţară întreagă, atrăgînd în acest vîrtej o serie de alte ţări importante? Scenariul este uşor de intuit şi în mare parte noi l-am prezentat în partea a II-a a acestei serii de articole.
    Din nefericire, cei mai mulţi oameni nu vor să creadă adevărul decît atunci cînd este prea tîrziu. Semnalele de alarmă sînt însă peste tot. Astfel, preşedintele Federal Reserve Bank (n.t. – Banca Rezerva Federală) din Philadelphia, Charles Plosser, sfătuieşte fondurile de investiţii să-şi reducă expunerea pe pieţele din Europa.
    Pe de altă parte, preşedintele băncii centrale din Elveţia a admis că ţara sa elaborează în prezent „un plan de acţiune” pentru a putea face faţă colapsului zonei euro. Chiar şi Comisia Europeană (CE) a cerut ţărilor membre să pregătească planuri de rezervă pentru ieşirea Greciei din zona euro. Economistul Marc Faber avertizează că în prezent există o probabilitate de 100% de-a se intra în recesiune economică mondială. Ca un fel de încununare a acestor semnale, Banca Angliei a organizat în pripă, la sfîrșitul lunii mai, un „summit secret” (n.t. – o „întîlnire secretă”) al şefilor celor mai importante bănci din lume, pentru a discuta despre criza financiară europeană.
    Prin urmare, „focarul” agitaţiei şi marasmului financiar în zona Euro pare a fi Grecia, dar aceasta este doar o observaţie superficială, pentru că după cum am arătat, motivaţiile sînt cu mult mai profunde şi mai complexe. Totuşi, într-un fel sau altul poporul grec trebuie să depăşească această criză şi tocmai de aceea se pare că guvernul face deja pregătiri pentru revenirea la moneda anterioară: drahma grecească.
    Dacă Grecia părăseşte zona euro, economiştii apreciază că pierderile în costuri pentru restul Europei vor fi astronomice (aproximativ 1 trilion de euro).
---------------------------------------------
    Pentru cei care nu ştiu, 1 trilion = 1.000 de miliarde. Chestia cu „trilionul” vine tot de la americani, pentru că la ei „miliard” se spune „billion" (observaţi bi-llion) şi, prin analogie, următoarei grupe superioare de trei zerouri i s-a spus „trillion” (observaţi tri-llion).
    Am ţinut să adaug acest lucru pentru românii care n-au deloc tangenţe cu limba „Unchiului Sam” (adică „al mareului imperialist de la Apus” – şi la propriu şi la figurat) şi cărora le mai pică-n mînă vreun film cu „teoria conspiraţiei”, se uită la el, văd că la subtitrarea în româneşte apare cuvîntul „trilion” (mai ales cînd e vorba de bani) şi nu înţeleg nimic. În mod normal, la subtitrarea filmelor, în loc de „trilion” ar trebui să scrie „1.000 de miliarde”, dar pentru că termenul este prea lung şi nu faci faţă la sincronizarea traducerii cu originalul din engleză, se preferă varianta scurtă. Văd că pînă şi DEX-ul a fost forţat să introducă termenul trilion, semn c-a acceptat tacit limbajul impus de cuceritorul american.
    Gata, hai că pe cei care servesc engleză la greu îi simt deja cum fac spume şi mă-njură în gînd!
---------------------------------------------
    Aceste sume nu includ însă şi costurile contagiunii întregii zone, deoarece pieţele de capital se întreabă deja febrile şi foarte nervoase care va fi următoarea ţară care va intra în insolvenţă. În vizor apar imediat Spania şi Italia, deoarece ele nu sînt atacate doar de uriaşele lor datorii guvernamentale, ci şi de situaţia aproape falimentară a sistemului lor bancar.
    Problema în Europa nu se referă însă doar la datoriile de stat; adevărul este că întregul sistem financiar european este foarte aproape de-a se prăbuşi. Nimeni nu mai întrevede nici o soluţie viabilă la orizont, care ar putea să redreseze economia zonei Euro, astfel încît cel mai probabil, aşa după cum am arătat, economia Europei se va prăbuşi şi aceasta va atrage după sine, inevitabil, prăbuşirea dolarului şi-a economiei mondiale. Totuşi, politicienii şi mass-media (mai ales cea din SUA) păstrează o linişte suspectă, de parcă nimic nu s-ar întîmpla în această privinţă.
    În realitate, aceasta se explică prin faptul că băncile din Statele Unite au împrumutat aproape 400 de miliarde de dolari statelor europene cu economii slăbite, precum şi băncilor din Germania şi Franţa, care ar suferi de pe urma căderii altor naţiuni europene. Pe de altă parte, UE este cel mai de seamă partener economic pentru SUA; în cazul colapsului economic în Europa, exporturile din America s-ar prăbuşi peste noapte, aducînd ţara în dezastru. Politicienii n-au nici un interes să toarne gaz peste foc, mai ales că 2012 este an electoral în SUA şi de aceea ei evită să aducă în discuţie astfel de subiecte delicate, dar foarte actuale.
    Aşadar, problema gravă nu este neapărat cea a Greciei, care îşi poate reveni destul de repede după ce va stăpîni inflaţia iniţială, ci ea constă în faptul că „traiectoria” acestei ţări ar putea să „tenteze” şi alte state să urmeze acelaşi drum, cum ar fi Portugalia, Spania, Italia sau Irlanda, care sînt foarte şubrede la capitolul bancar şi cel al datoriilor.
    La reuniunea europeană care a avut loc de curînd la sfîrşitul lunii mai, oficialii zonei Euro au transmis fiecărei ţări membre să se pregătească pentru o ieşire probabilă a Greciei din UE. Grecia ar avea o fereastră de 46 de ore pentru a realiza aceasta; ieşirea ar fi anunţată într-o vineri, pe la 5 după-amiza, atunci cînd bursa din New-York se închide şi va dura pînă luni dimineaţa, cînd se deschid bursele asiatice. În acest timp, autorităţile greceşti vor trebui să calmeze panica ce va cuprinde populaţia, să introducă o monedă nouă, să recapitalizeze băncile, să oprească transferurile de capital peste graniţă şi să găsească totodată o cale de-a plăti datoriile.
    Pe de altă parte, pe data de 22 mai, în Parlamentul European a luat cuvîntul politicianul britanic Nigel Farage, atrăgînd ironic atenţia că moneda euro a fost creată în scopul creşterii economice şi-a sporirii locurilor de muncă, dar că-n realitate ea le distruge pe amîndouă. El îndeamnă parlamentarii europeni să voteze pentru renunţarea la moneda euro, redînd astfel demnitatea oamenilor, restaurînd democraţia şi arătînd că ideea monedei şi a Uniunii Europene a fost greşită.

Cu titlul „Break up the EURO and restore human dignity!” = „Dizolvaţi UE şi restabiliţi demnitatea umană!”

---------------------------------------------
    Vă rog să fiţi atenţi la imnul de început, un fel de „Hora Unirii” a Uniunii Europene: „Hai să dăm mînă cu mînă/ Să-mpletim mîndră cunună” (de spini!), precum şi la genericul de final, unde se arată în modul cel mai clar cu putinţă faţa nevăzută a Uniunii Europene. Asta am adăugat-o aşa, ca moft, pentru cei naivi (ca să nu zic altfel) care mai cred încă faptul că, odată intraţi în UE, va curge lapte şi miere pe toate drumurile.
    Săracul Beethoven n-a avut nici o vină cînd a compus a sa celebră Simfonie a 9-a (numită „Odă bucuriei”). Dac-ar fi ştiut că hoţii ăştia îi aleg melodia pentru imnul de stat al minciunii numite „Uniunea Europeană”, cred că şi-ar fi tras un glonte-n cap.

    Indicăţii preţioase, ca să zic aşa, pentru activarea traducerii în româneşte:
1. Pentru afişarea subtitrării apăsaţi butonul „Captions” din partea dreaptă-jos a ferestrei video (aveţi grijă că, la prima apăsare pe „Captions”, limba care se activează-n mod automat este cea engleză; nu-i nimic, pentru a selecta limba română, mai daţi încă o dată clic pe „Captions”, iar din meniul derulant care va apărea acolo selectaţi „Romanian”)
2. Pentru o subtitrare lizibilă apăsaţi încă o dată butonul „Captions”, intraţi în „Stettings” şi faceţi următoarele modificări:
– la „Font” evitaţi caracterele gen „Arial”, pentru a putea face diferenţa între „i Mare” şi „L mic”; eu prefer „Tahoma”;
– la butonul „+/-” apăsaţi pe „+” pentru a mări literele la dimensiunea dorită (merge şi de la butonul „+” al tastaturii);
– la „Color Settings” apăsaţi pe-a treia căsuţă („Aa”) sau daţi pur şi simplu clic pe culoarea galbenă din dreptul lui „Foreground”;
– puteţi apăsa butonul „Background” (sau litera „B” a tastaturii), pentru a afişa subtitrarea pe fond negru;
– dacă nu vă convine poziţia subtitrării, aceasta se poate schimba trăgînd de ea cu mouse-ul şi aşezînd-o în aproape ORICE zonă de pe ecran (cu mici excepţii).
---------------------------------------------
    Dacă sîntem atenţi la reacţiile din mass-media, observăm că tema socială dominantă se referă la faptul că nu mai sînt bani şi că guvernele nu sînt de nici un ajutor în această privinţă. Aceasta este însă o temă ce are ca ţel real ideea de-a face populaţia să se simtă lipsită de speranţă şi de forţa de a acţiona pentru a se redresa. Declaraţiile de acest gen se bazează în special pe crearea sentimentului de frică; la un moment dat, ele propun anumite soluţii globale (care să fie dirijate de „elita” masonică), ca „antidot” la colapsul bancar mondial.
    Ironia constă în faptul că situaţia de criză a fost creată chiar de această „elită” satanică a francmasoneriei mondiale şi ea se datorează în principal sistemului de credit şi de îndatorare, care este artificial. Oamenii trebuie să înţeleagă faptul că „crearea” şi controlul banilor se află în mîinile doar a cîtorva persoane în această lume. Dacă aceste persoane – care sînt de fapt reprezentanţii familiilor ce-au instaurat marile dinastii de bancheri, dintre care cele mai cunoscute sînt Rockefeller şi Rothschild – doresc să tipărească mai mulţi bani, ele pot face acest lucru foarte uşor.
    Ele chiar au acţionat în această direcţie, tipărind mai mult de 50 de trilioane de dolari, în încercarea disperată şi totodată nebunească de-a evita colapsul sistemului lor financiar, care în prezent nu mai poate fi controlat. În realitate, „Iluminaţii” doresc o anumită instabilitate şi disfuncţionalitate financiară la nivel mondial. Aproape sigur ei vor să creeze recesiunea economică globală, care-ar implica în mod automat acţiunile militare şi haosul economic, pentru a genera astfel condiţiile necesare pentru a instaura aşa-zisul Guvern Mondial sau Noua Ordine Mondială.
    Ca o confirmare a acestor supoziţii, este interesant să remarcăm faptul că doar în urmă cu cîteva zile (pe data de 30 mai), dinastia bancară a familiei Rothschild a decis să investească 37% din acţiunile sale în afacerile celeilalte mari dinastii de bancheri din lume (Rockefeller), formînd astfel un „parteneriat strategic” cu aceasta. Imensa suma care a fost implicată în această tranzacţie nu a fost divulgată. Detalii despre această „mutare” a cabalei satanice pot fi citite aici: Rockefellers and Rothschilds form strategic partnership (n.t. – Rockefeller-ii şi Rothschild-ii formează un parteneriat strategic).
    În timp ce „Iluminaţii” se agaţă încă de ideea că moneda euro este singura care mai poate salva ieşirea Greciei din UE, care acum apare ca fiind inevitabilă, unii membri ai „elitei” par să fi renunţat complet la interesul pentru zona Euro. Într-un articol din ziarul Financial Times (n.t. – Timpul Financiar) (We must break up the failing euro – Trebuie să ne separăm de eşecul numit „euro” ), fostul membru al grupului Bilderberg, Sir Martin Jacomb, recunoaşte că întregul efort de-a salva moneda euro a fost în van şi adresează prin aceasta un apel celor 17 state „să se hotărască neîntîrziat să revină la monedele naţionale”.
    Bătrînul „venerabil”, ajuns probabil la vîrsta cînd „elita” nu-l mai poate speria în mod semnificativ, a fost încă de la început un sceptic al introducerii monedei unice. El afirmă că, după căderea monedei euro va fi necesar să se impună o „vacanţă bancară de cinci zile”, pentru a permite pieţelor financiare să absoarbă şocul generat de acest colaps. Pauza de cinci zile va fi necesară pentru a evita activităţile speculative care s-ar putea declanşa deja anticipat. Jacomb afirmă că pentru buna desfăşurare a lucrurilor va fi necesar ca toate cele 17 ţări din UE să revină deodată la moneda naţională şi să facă acest anunţ simultan, fără nici o avertizare prealabilă a pieţelor sau a populaţiei.
    În realitate, nu e dificil de observat că grupul Bilderberg al „Iluminaţilor” este disperat să salveze moneda euro, pentru că ea reprezintă însăşi fundaţia agendei lor globale de dominare şi control financiar. În acelaşi timp, aceasta pare să fie doar o foarte abilă interpretare a rolului de „bancheri grijulii” pe care ei şi l-au asumat, deoarece ţelul lor adevărat este chiar opus, în sensul că „elita” masonică doreşte colapsul întregului sistem financiar mondial, din raţiunile pe care le-am expus mai sus.
    Planul lor ascuns ar fi fost eficient dacă această prăbuşire economică mondială s-ar fi petrecut în mod controlat de ei, însă ceea ce are loc acum în lume este o „avalanşă” care le-a scăpat complet de sub control şi îi face să simtă fiori îngheţaţi pe şira spinării. Astfel, colapsul „programat”, deşi se va petrece, nu va mai servi interesele lor criminale, ci va constitui în mod paradoxal însăşi lovitura necesară pentru a rupe orice legătură a economiei şi finanţelor mondiale cu tumoarea „elitei” masonice, oferind în plus cadrul propice pentru eliminarea ei definitivă de pe această scenă.
    Ecuaţia financiară complexă care tinde să zdruncine întreaga lume este în ultima vreme în mod activ şi direct prezentată, cu informaţii tulburătoare, mai ales de doi aşa-numiţi „whistleblowers”, adică de nişte persoane care deconspiră prin declaraţiile lor anumite secrete, fapte şi aspecte care luminează înţelegerea omului de rînd şi îl determină să ia atitudine, strămutîndu-l astfel din inerţia şi letargia vieţii cotidiene în care se află.
---------------------------------------------
    O traducere foarte bună în limba română ar fi „deconspiratori”, nu înţeleg de ce ne complicăm noi inutil cu englezismele, inclusiv d-l Dan Bozaru, dacă tot există echivalentul românesc al lui „whistleblowers”. Iar alte două variante de traducere, însă nu la fel de cuprinzătoare ca prima, ar fi „informatori" sau „avertizori”.
---------------------------------------------
    Aceşti doi „vestitori” ai transformărilor inevitabile pe piaţa economică şi financiară mondială sînt Benjamin Fulford
şi David Wilcock. În mediul internaut, ei sînt bine cunoscuţi prin postările pe care le realizează cu regularitate şi, de asemenea, prin interviurile pe care le oferă unor posturi de radio.
    Benjamin Fulford, care trăieşte actualmente în Japonia, a fost redactor şef al revistei „Forbes Magazine” pe relaţia Est-Vest. El confirmă afirmaţiile lui Sir Martin Jacomb în ceea ce priveşte renunţarea la euro şi cele cinci zile de „vacanţă” bancară, adăugînd în plus că situaţia financiară foarte tensionată la nivel mondial este în mod special amplificată în Japonia prin tentativele cabalei criminale de a crea panică în rîndul populaţiei în legătură cu terorismul nuclear.
    El mai afirmă că singura ţară europeană, în afară de Germania, care are suficienţi bani să rezolve criza fără să depindă de restul lumii este Rusia. Fulford spune că, odată ce guvernul SUA va cădea şi dolarul se va prăbuşi, valuta de schimb internaţională va deveni yuanul chinezesc, numit şi „Renminbi”. Conform spuselor sale, două surse guvernamentale de încredere l-au înştiinţat că acest lucru se va petrece în jurul datei de 16 septembrie 2012.
    Căderea dolarului va fi cel mai mare eveniment din istoria umanităţii şi de asemenea el va fi primul eveniment care va avea consecinţe directe asupra fiecărei fiinţe de pe această planetă. Practic, toate activităţile umane sînt controlate de bani, astfel încît colapsul unei valute nu poate trece deloc neobservat; cu toate acestea, problemele generate de căderea oricărei alte valute de pe piaţa actuală pot fi considerate simple intensificări ale vîntului, prin raport la uraganul teribil pe care îl va dezlănţui căderea dolarului. Colapsul va fi global, deoarece căderea dolarului va antrena cu ea toate celelalte valute, pentru că în esenţă ele nu sînt diferite, ci sînt controlate de la aceeaşi „masă centrală” a bancherilor mondiali „Iluminaţi”.
    În acest context, foarte interesantă este afirmaţia preşedintelui SUA, Barack Obama, care într-un interviu oferit în cadrul emisiunii „60 Minutes” (n.t. – „60 de minute”) de la un canal TV a declarat încă de pe 4 ianuarie 2011 că „dolarul este, de fapt, o iluzie”, specificînd că ceea ce-a determinat criza financiară mondială în 2008 – cea a datoriilor imobiliare – n-a fost o problemă specifică Statelor Unite ale Americii, ci a fost o problemă a sistemului financiar în sine (Obama: Dollar just an illusionl – Obama: Dolarul este doar o iluzie).
    Consecinţa imediată şi totodată dramatică a căderii dolarului va duce la „volatilizarea” tuturor bunurilor oamenilor, pentru că dolarul reprezintă actualmente valuta de rezervă a întregii lumi. El suportă economia globală, asigurînd comerţul bunurilor peste tot în lume şi în special comerţul cu petrol, care reprezintă cam jumătate din ponderea comerţului mondial. În această direcţie, o situaţie foarte specială şi totodată elocventă, care ne atrage atenţia şi ne poate da anumite indicii importante, este că China a cumpărat în mod sistematic, în ultimii trei ani, cantităţi imense de produse naturale cum ar fi lemn, cupru, metale preţioase, ori terenuri (mai ales în Africa) sau petrol. Este o dovadă indirectă a faptului că, la anumite niveluri, se cunoaşte deja felul cum vor evolua lucrurile în viitorul apropiat.
    Mulţi economişti şi finanţatori sînt de părere că dispariţia dolarului ca valută de piaţă este prevăzută matematic şi ea este inevitabilă. Motivele sînt evidente: pentru ca sistemul fundamental al îndatorării să poată exista, guvernele – şi mai ales cel american – au trebuit să crească datoria statală an după an, întotdeauna la o dobîndă de îndatorare mai mare decît cea din anul precedent, astfel încît să nu se intre într-o spirală deflaţionistă a datoriilor, care ar conduce la moartea economiei.
    Atunci cînd se creează o „datorie”, se creează bani; iar atunci cînd o datorie este plătită, banii sînt „distruşi”. De aceea, vrînd-nevrînd, trezoreriile naţionale tipăresc din ce în ce mai mulţi bani, pentru a se menţine astfel ciclul financiar în mişcare. Tipărirea de bani este însă un lucru foarte delicat, care poate nu doar să ajute, ci şi să provoace dezastru, dacă este realizat fără discernămînt.
    Tocmai de aceea, astfel de aspecte nu sînt decît rareori discutate de politicieni şi atunci doar în sotto voce. Iată însă că pe 1 iunie, fostul premier italian Silvio Berlusconi a făcut o declaraţie incendiară în acest sens: „Europa trebuie să ştie că Banca Centrală Europeană trebuie să înceapă să tipărească bani. Banca Centrală are acum altă misiune. Să vă spun ideea nebunească pe care o am: haideţi să începem să tipărim euro cu fabricile noastre de bani. Dar, dacă Europa nu va acorda atenţie cererii noastre, atunci noi [Italia (n.n.)] vom spune «ciao, ciao!» şi vom părăsi zona euro. Ieşirea din UE nu va însemna sfîrşitul lumii. Marea Britanie, de exemplu, este o ţară puternică şi ea nu a aderat niciodată la euro.”
    Declaraţiile lui Silvio Berlusconi sînt un „atac” pe faţă la economia mondială, căci o emisie necontrolată sau în orice caz, masivă, de euro pe piaţă, ar însemna un şir inepuizabil de probleme care ar implica în primul rînd inflaţia, stocurile, locurile de muncă etc. Dar cel mai important element aici ar fi acela că „elita” criminală a masoneriei mondiale şi-ar prelungi influenţa financiară prin intermediul acestui sistem corupt şi dezastruos, pe care l-a infiltrat în ultima sută de ani în economia lumii.
    Aceste declaraţii vin şi pe un fond tot mai agresiv pe pieţele de capital, unde pare că nimic nu mai merge cum trebuie. Tranzacţiile în Europa aproape au încetat datorită scăderii dramatice a producţiei manufacturiere, aruncînd indicii bursieri în zona neagră a disperării. În mod ironic, această cădere îşi are provenienţa mai ales în Marea Britanie, deşi productivitatea ei în domeniu este renumită.
    Pe de altă parte, preşedintele Băncii Centrale Europene, care este Mario Draghi, a spus că banca nu poate „umple golul” lăsat de lipsa de poziţie şi activitate a statelor Uniunii în ceea ce priveşte fiscalitatea, ceea ce aduce zona Euro în pragul dezintegrării. Pentru a agita şi mai mult spiritele, el a spus că BCE (Banca Centrală Europeană) nu va interveni pentru a opri tornada datoriilor băncilor din Spania, afirmaţie dublată şi de şefa FMI, Christine Lagarde, care a declarat că „nu există nici o înţelegere între Spania şi Fond pentru un plan de salvare fiscală”.
    De altfel, Spania deja nu mai are acces pe piaţa de obligaţiuni, dovadă în acest sens fiind nivelul foarte ridicat al dobînzilor la care ea se împrumută. Refinanţarea unor datorii de stat în valoare de 82 de miliarde de euro, susţinerea unor regiuni spaniole cu alte 16 miliarde de euro, precum şi sprijinirea sau recapitalizarea unor bănci aproape falimentare (cum ar fi Bankia), pare a fi o sarcină foarte dificilă pentru Spania, dacă nu chiar imposibil de realizat în condiţiile actuale.
    La toate acestea se adaugă o sumbră cădere a indicilor bursieri în SUA, deoarece economiile statelor sînt corelate. Cireaşa de pe tort a fost pusă de companiile de asigurări europene, care au refuzat să se implice în ceea ce priveşte transportul mărfurilor greceşti, argumentînd că Grecia ar putea opta pentru un guvern anti-austeritate – la apropiatele alegeri anticipate care vor avea loc peste cîteva zile – care ar forţa ieşirea ei din zona Euro. Într-un astfel de caz, drahma grecească ar cădea dramatic faţă de euro, iar firmele de asigurări ar pierde sume imense.
    Totuşi, aşa după cum am spus, ieşirea Greciei din UE sau chiar căderea monedei euro nu ar însemna prea mult faţă de cataclismul economic provocat de colapsul dolarului. Se pare că lumea se află în pragul lui, deoarece la momentul actual s-a atins „vîrful” rezistenţei financiare în privinţa datoriei guvernamentale ce afectează aproape orice ţară de pe glob, dar mai cu seamă Statele Unite ale Americii.
    Dobînzile au crescut foarte mult, iar aceasta conduce la hiperinflaţie. Semne ale acestei crize totale au început să apară încă de anul trecut, atunci cînd SUA au traversat în luna august o „sincopă” foarte periculoasă, dată de un nou nivel de îndatorare a ţării. Datorită presiunilor formidabile ale „elitei” masonice, în cele din urmă s-a ajuns la un compromis între taberele opuse ale politicienilor din această ţară, însă anul acesta este foarte probabil ca situaţia economică mondială şi problemele financiare care apar în cascadă să nu mai poată fi ţinute în frîu.
    „Ingineriile” financiare ale cabalei satanice mondiale au adus lumea în pragul falimentului, pentru a-şi săvîrşi planurile odioase. În urma crizei pe care au declanşat-o în 2008, ceea ce s-a obţinut au fost probleme ale unor corporaţii de bănci şi firme; în prezent, ceea ce se profilează şi apare ca fiind iminent sînt probleme de ordin naţional. În acest context, Grecia va juca probabil rolul băncii Lehman Brothers (Banca „Fraţii Lehman”, al cărei colaps a declanşat criza din 2008; n.t. - asta ar fi varianta ofcială a declanşării crizei, adică praful care i se aruncă-n ochi oricui este dispus să creadă aşa ceva), iar guvernul american va juca rolul giganticei firme de asigurări AIG, care de asemenea a fost capitalizată în 2008, după căderea lui Lehman Brothers.
    Problema e că nu există practic soluţie de salvare, care să acţioneze după aceleaşi principii şi după acelaşi sistem financiar ca cel din prezent. Nici un guvern pe această planetă nu are capacitatea să absoarbă colosala datorie angrenată de-a lungul zecilor de ani de guvernul american, fără a mai vorbi de datoriile celorlalte state ale lumii şi mai ales a celor din Europa. Ce se va întîmpla atunci cînd nu va mai fi nici mîncare, nici combustibil pentru populaţia din oraşe, cu precădere a celor care trăiesc în metropolele lumii?
    Urmînd scenariul unor situaţii asemănătoare de criză din trecut, care au fost însă cu mult mai puţin importante decît ceea ce va urma să se petreacă în curînd pe piaţa economică şi financiară, mulţi oameni vor suferi probabil şocuri psihice datorită faptului că ei nu s-au pregătit şi nu au anticipat această situaţie; alţii vor recurge la sinucideri, iar alţii se vor deda la acte de violenţă şi de vandalism. Cu alte cuvinte, aproape peste tot pe suprafaţa globului se va crea anarhie. De aceea considerăm că este important ca aceste lucruri şi adevăruri să fie cunoscute cît mai bine, deoarece astfel vom putea să gestionăm mult mai eficient situaţia în care ne aflăm, pentru a găsi cele mai bune soluţii chiar într-un mod anticipat.
    Pe măsură ce întreaga lume se va „trezi” şi va înţelege imensa fraudă a sistemului financiar, care a fost impus de „elita” masonică mondială, centrele financiare cele mai importante din lume vor fi practic distruse. Este foarte probabil că economia mondială va cădea – cînd totul se va declanşa – în decurs de numai cîteva zile şi atunci chiar şi cei mai bogaţi şi mai aroganţi dintre preşedinţii de bănci şi de concernuri, care trăiau pînă la acel moment numai în lux, înconjuraţi de bogăţii imense, vor ajunge să se întrebe dacă vor avea ce să mănînce a doua zi.
    Căderea guvernului federal al SUA va avea consecinţe dezastruoase asupra economiei naţionale şi, prin influenţă, asupra economiei mondiale. Atunci, din ce în ce mai multe guverne vor găsi necesar să-şi impună controlul asupra situaţiei naţionale proprii, astfel încît este de aşteptat că SUA vor pierde repede puterea, importanţa şi controlul pe care le deţineau pînă atunci în lume. Sumele de bani care au fost create şi vehiculate în sistemul circulaţiei financiare vor deveni lipsite de valoare. Problema atinge însă aspecte civice importante, pentru că pensiile şi alte facilităţi se vor „evapora” atunci aproape instantaneu.
    Aceste aspecte sînt în general greu de „digerat” de către omul contemporan, care este comod şi arogant. Victimizarea sau acuzele nu sînt de asemenea o soluţie, pentru că nu rezolvă nimic, nu sînt constructive. A invoca „lezarea conştiinţei” sau faptul că prin aceste ştiri – care abundă de altfel pe internet – s-ar crea panică, ar însemna să fim ca cel ce vede că locuinţa lui a luat foc, dar totuşi nu-şi trezeşte soţia pentru a o salva, de teamă ca ea să nu se supere pentru că a fost deranjată din somn.
    Putem ignora realitatea, dar nu putem ignora consecinţele ignorării acestei realităţi. Chiar dacă elementele care au fost prezentate pînă acum par imaginare, ele vor începe totuşi să se manifeste destul de curînd. Acest colaps va fi o problemă naţională a SUA şi totodată el va deveni fulgerător o problemă globală; în opinia experţilor financiari, el este o realitate care a devenit matematic inevitabilă.
    Benjamin Fulford precizează însă că există deja alternative la această situaţie, care sînt aproape de finalizare şi de implementare. Astfel, aproximativ 140 de ţări (dintre care cele reunite în organismul BRICS – Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud, în engelză Soutth Africa – sînt reprezentative) sînt decise să adopte un nou sistem financiar de tranzacţionare şi comerţ, bazat pe cinste şi echitate. Fulford trasează chiar şi liniile generale pe care le va urma noua situaţie creată: oamenii din afara SUA, care deţin dolari, vor primi contravaloarea sumei în aur, alături de un set de alte avantaje bancare şi valute alternative. De asemenea, euro va dispărea, iar ţările Europei vor reveni la moneda proprie. Acest lucru va fi urmat de o ştergere integrală a datoriilor statelor.
    Aspectele de ordin economic şi financiar sînt însă foarte strîns corelate cu acţiunile oculte din sfera serviciilor secrete sau a influenţei lor în special în Orient. Fulford, care se află în legătură cu aşa-numita Societate a Dragonului Alb din Asia – organizaţie ocultă ce acţionează de mult timp pentru eliminarea dominaţiei cabalei criminale în lume şi care are legături foarte importante pretutindeni în lume, pînă la nivel guvernamental – afirmă că această organizaţie va juca un rol determinant în evenimentele următoare pe această planetă.
    Serviciile secrete, cum ar fi CIA, vor fuziona cu filialele lor oculte din Asia, pentru a-şi asigura o minimă finanţare pînă vor reuşi să se restructureze astfel încît să devină din nou independente. Acest lucru va fi permis de Societatea Dragonului Alb şi de noul sistem financiar doar cu condiţia ca CIA să participe susţinut la masiva campanie de eliminare a sărăciei în lume, de oprire a distrugerii şi poluării mediului şi de răspîndire a tehnologiilor revoluţionare, bazate pe energia gratuită, care au fost în mod criminal ascunse pînă acum de către cabala masonică.
    În prezent lupta este foarte strînsă şi, deşi semnele înfrîngerii „Iluminaţilor” sînt evidente, totuşi situaţia este încă foarte periculoasă şi orice eroare ar putea sfîrşi într-un dezastru la nivel planetar. „Elita” masonică nu este deloc dispusă să renunţe pur şi simplu la luptă (aşa cum a fost de altfel invitată în repetate rînduri şi în numeroase runde de „negocieri” pentru renunţare la putere), ci continuă să spere că va putea să deschidă un nou centru de influenţă financiară mondială în zona Pusan din Coreea de Sud.
    În plus, ea continuă să propage FRICA în populaţie prin manipularea opiniei publice, ori provoacă dezastre nucleare de genul celui de la Fukuşima, din Japonia. Fulford, ca şi alţi „denunţători” ai sistemului actual corupt şi mincinos, speră că armata SUA şi serviciile secrete din această ţară să dovedească faptul că ele sînt într-adevăr de partea bună a lucrurilor şi că vor acţiona în consecinţă, asumîndu-şi rolul de eroi şi protectori ai planetei noastre.
    Acest lucru este cu atît mai necesar, cu cît dolarul american va ceda foarte curînd şi la fel şi moneda euro. Totuşi, nu se poate da o dată exactă pentru colapsul monedei euro, ori a dolarului, pentru că aşa ceva nu s-a mai întîmplat niciodată pînă acum şi prin urmare lipsesc modelele de referinţă. Se poate însă afirma că, cel mai tîrziu, evenimentul se va petrece peste cîteva luni, deşi unele anunţuri au indicat luna iunie sau începutul lunii iulie 2012.
    Recomandarea generală în această situaţie este aceea de a avea monezi de argint la îndemînă cu puritate de cel puţin 80%, care vor fi folosite în schimburile comerciale atunci cînd băncile vor cădea. Actualmente, sîntem informaţi că detaliile noilor structuri financiare încă nu s-au finalizat; ele depind de fiecare ţară în parte, deoarece acestea sînt şi ele diferite. Moneda ţării va reflecta cu exactitate cantitatea de aur din ţara respectivă şi astfel valutele ţărilor vor fi reevaluate.     De asemenea, mai sînt încă multe detalii de pus la punct în legătură cu noul sistem în SUA. Unul dintre planurile de redresare economică naţională şi financiară (cunoscut şi prezentat îndeobşte sub acronimul NESARA; n.t. – National Economic Security And Recovery Act = Actul de Securitate şi Redresare Economică Naţională) care a fost propus de guvernul american, nu este bun, deoarece el este corupt şi tinde către aceleaşi metode de înşelăciune şi corupţie ca cele de pînă acum.
    Există însă un alt plan care este ascuns guvernului, în care finanţele sînt abordate în mod diferit, iar sistemul este conceput de aşa manieră, încît el să contribuie realmente la evoluţia şi binele omenirii. Multe dintre ideile acestui plan sînt concepute de către experţi în finanţe, care sînt dăruiţi acestor idei novatoare de progres a omenirii. Cel mai probabil se va merge pe varianta că se va explica oamenilor în detaliu ce anume se propune pentru noul sistem şi apoi se va supune la vot.
    Chiar dacă situaţia este deja foarte dificilă pretutindeni în lume, totuşi este necesar ca protestele să fie paşnice. Mişcarea „Occupy” este un exemplu în acest sens; de asemenea, recentele proteste ale studenţilor din Canada (Quebec) au luat o amploare fără precedent, dar încă se desfăşoară fără violenţe notabile.
---------------------------------------------
    Notă explicativă:
    „To occupy” înseamnă „a ocupa, a pune stăpînire pe ceva”. Prin extensie, ”Ocuppy NY!” înseamnă „Ocupaţi New Yorkul!”, „Ocuppy Bucharest!” = „Ocupaţi Bucureştiul”. În general, în cadrul acţiunilor „occupy!” este vorba de manifestaţii paşnice de protest a mii şi zeci de mii de oameni, pe care însă cameramanii posturilor TV le filmează din anumite unghiuri şi-apoi experţii editează imaginile în studio, periindu-le atent, astfel că atunci cînd îs difuzate pe post, să pară că manifestanţii-s doar cîteva sute de ameţiţi care-au ieşit în stradă pentru nişte fleacuri, că-s nişte indivizi care nu ştiu ce vor, ci manifestă aşa, de florile mărului, cum erau prezentate în primăvara lui 2011 la TVR imagini cu manifestanţiile din centrele universitare americane.
    În plus, cei din umbră au grijă să infiltreze agenţi CIA printre manifestanţi, drept elemente turbulente care să instige oamenii la violenţă, astfel încît forţele de ordine să intervină-n forţă, să facă uz de echipamentul din dotare şi să-i maltrateze sau să-i bată crunt pe oamenii care manifestau paşnic. Mulţi participanţi civili au fost bătuţi măr, au avut răni grave şi foarte grave (oase rupte, leziuni interne etc), unii dintre ei au decedat în urma neacordării la timp a primului ajutor, fiind urcaţi în dube – chipurile să fie duşi la spital – şi lăsaţi să moară pe drum, în maşină.
    La cîteva dintre manifestaţiile care-au avut loc în Bucureşti în ianuarie-februarie 2012 a particpat şi-un fost coleg de armată care mi-a scris pe mail cum a decurs treaba. Zicea că dacă nu fugea cît îl ţineau picioarele, l-ar fi prins „mascaţii” de la Jandarmerie (ăia cu cagule) şi l-ar fi bătut de l-ar fi ascultat cu urechea, aşa cum au păţit alţi participanţi la mişcările de stradă din capitală.
---------------------------------------------
    Menţinerea echilibrului de reacţie este foarte importantă deoarece orice escaladare a evenimentelor în sensul violenţei nu va face decît să ofere oportunităţi „elitei” masonice să acţioneze în mod pervers prin manipularea şi minţirea maselor de oameni, ori prin valorificarea ferestrelor de timp oferite de astfel de evenimente, care adeseori au consecinţe tragice.
    În plus, „Iluminaţii” se străduiesc să limiteze cît mai mult drepturile şi libertăţile oamenilor, pentru a-şi asigura dominaţia pe suprafeţe cît mai mari ale planetei, mai ales acolo unde ele au de gînd să nască anumite conflicte. De pildă, Constituţia SUA este deja suspendată pe-o regiune de aproximativ 150 de kilometri în interiorul ţării de la graniţă, justificarea fiind protecţia împotriva terorismului; populaţia care trăieşte în aceste zone nu are practic nici un fel de libertate.
    Dacă „elita” criminală a masoneriei va fi împiedicată să mai creeze condiţii artificiale de război, atunci conflictele interstatale sau interetnice nu vor mai avea loc. Cei răi care doreau războiul vor fi înlăturaţi, iar averile lor vor fi confiscate. Totodată vor fi implementate tehnologii de avangardă, care vor cuprinde toate domeniile (medicina, sectoarele energetice, de producţie etc).
    Odată cu modificările care sînt iminente, vor fi introduse multe proceduri cu care lumea nu este obişnuită şi de aceea este de-o importanţă majoră ca toate aceste aspecte să fie aduse la cunoştinţa oamenilor, care îşi vor folosi discernămîntul şi vor înţelege că ceea ce se petrece acum în lume este extraordinar de important şi că întreaga planetă se află în pragul unor schimbări epocale.
    După cum afirmam (n.t. – în părţile întîi şi-a doua ale acestui articol), nimeni nu poate furniza date exacte în astfel de condiţii extrem de complexe şi nimeni nu poate certifica pentru o variantă sau alta, dar cu toate acestea se pot indica cele mai probabile linii de acţiune, care în unele privinţe sînt aproape certitudini. De pildă, ceea ce se ştie e faptul că atunci cînd noul sistem financiar la nivel mondial va fi în totalitate stabilit, va fi făcut un anunţ public despre aceasta. Sursele dau ca probabil acest eveniment în următoarele săptămîni.

(va urma)

sursa: Yoga esoteric


PS: Pentru cei care se pregătesc să tragă concluzii pripite (ceva de genul: „Uite, ăsta a zis că-n următoarele săptămîni sistemul economic va cădea, Cabala va fi înfrîntă... etc, iar cu toate astea, deşi au trecut peste 5 luni de la scrierea articolului, pe plan internaţional nu s-a întîmplat absolut nimic!”), îi rog să dea o fugă şi să mai citească încă o dată – cu mai multă atenţie! – părţile întîi şi-a doua ale acestui articol.
    Şi, eventual, dacă vor accepta să rămînă în lista destinatarilor mei, să aştepte şi episoadele următoare.

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 13 noiembrie 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.