Problema intervenţiei extraterestre în contextul actual al omenirii – 4

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 4 decembrie 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

1. Pentru că-n urma expedierii episodului al treilea al acestei serii de articole unul dintre colegii de clasă îmi scria-n particular „Dar nu pricep cum rămîne cu extratereştrii, că nu ziseşi nimic despre ei”, am să vin să adaug: „Ai puţintică răbdare, stimabile!” (vezi continuarea episodului 4 de mai jos)

2. Tot pentru el, dar şi pentru cei care cred că există ceva – vreo legătură specială – între mine şi persoanele ale căror articole le preiau de pe Internet şi vi le trimit vouă, ţin să v-anunţ că nu-i cunosc DELOC pe acei oameni şi n-am nici o tangenţă cu ei. Spun asta fiindcă observ că-n particular, în răspunsurile pe care mi le trimit, unii dintre colegi se poartă cu „mînuşi”, atunci cînd îmi scriu pe mail („dom' profesor de Yoga”, în cazul lui Dan Bozaru; sau „de unde-l cunoşti pe dînsul, pe domnul profesor univeristar"?", în cazul d-lui Dan Ungureanu, profesor la Universitatea Bucureşti – vezi scrisoarea cu titlul „Catastrofa învăţămîntului universitar”, trimisă vouă pe 28 septembrie 2012).
    Precizez că n-am avut şi n-am DELOC de-a face cu aceşti oameni, ci pur şi simplu mi-a plăcut ce-au scris, atîta tot. Însă văd că voi o luaţi prea-n serios, crezînd că eu fac yoga cu Dan Bozaru sau că asist la cursurile d-lui Dan Ungureanu. Ei bine, nu practic nici una dintre aceste îndeletniciri. Înainte de toate, consider că şi ei sînt tot oameni ca şi noi, însă dacă tot şi-au deconspirat pe Internet titlul pe care-l poartă („profesor yoga” sau „profesor universitar”) am zis să li-l păstrez intact.
    Uite, de-acum încolo, pentru a nu mai crea şi-alte confuzii, o să trec doar „Dan Bozaru” la articolele scrise de el.

3. Am observat că-n special aceste articole cu „problema intervenţiei extraterestre” îi cam isterizază pe unii dintre destinatari, creînd valuri tsunami de răspunsuri negative la adresa mea.
    Oameni buni, nu vă mai ascundeţi după deget. Spuneţi-mi în modul cel mai sincer cu putinţă că nu vă interesează subiectele pe care vi le trimit şi gata, terminăm discuţia. Simplu, fără certuri, fără scrîşnete din măsele şi fără înjurături în gînd, cum că de ce vă umplu căsuţa poştală cu „tot felul de tîmpenii”. Fiecare e liber s-aleagă ce vrea sau, mai corect spus, ce simte-n Interiorul Său că i se potriveşte cel mai bine.
    Aşa că aştept în continuare cu deosebit interes cererile voastre de excludere din listă.

Problema intervenţiei extraterestre în contextul actual al omenirii (IV)

autor: Dan Bozaru
data: 11 iunie 2012

    Sursa puterii pe care-o are cabala criminală a „Iluminaţilor” este un sistem financiar corupt, la care se adăugă „producerea” unor sume de bani care-n realitate sînt fictive, pentru a menţine această putere-n mîinile unui grup de bancheri înţeleşi între ei şi-a unor asociaţi ai acestora din cele mai importante guverne ale lumii.
    Am arătat că reţeaua nefastă a răului (cabala masonică) a creat o datorie atît de mare, încît s-a ajuns la un punct de la care nu mai există cale de întoarcere. Tocmai din această cauză se poate spune că, în prezent, „elita” masonică a rămas fără nici o soluţie şi nu mai poate preveni colapsul global, pe care iniţial ea însăşi dorea să-l provoace, dar într-un mod controlat. Această neaşteptată sfărîmare a unui colos cu picioare de lut, care era vechiul sistem financiar corupt şi infestat de minciună, va fi de fapt o minunată oportunitate pentru ca omenirea să aibă acces la o nouă realitate, luminoasă şi total liberă.
    Formidabilele mişcări de culise care au loc în prezent, ce pregatesc aceste evenimente cruciale pentru omenire, implică de asemenea şi aportul civilizaţiilor extraterestre care au decis să ajute umanitatea pe calea transformării ei spirituale. Se pare că o serie întreagă de dispozitive tehnologice, care vor contribui într-o primă fază la o asimilare mai uşoară de către oameni a noilor tehnologii revoluţionare, sînt deja pregătite şi aşteaptă să fie puse la dispoziţie de membrii Federaţiei Galactice a Luminii îndată ce noul sistem financiar al lumii va fi anunţat la nivel mondial.
    De asemenea, fondurile destinate anumitor direcţii fundamentale de refacere, pe care omenirea trebuie să le abordeze în perioada următoare sînt în aşteptare şi ele vor fi activate îndată ce înţelegerile dintre bănci şi noile organisme financiare vor fi semnate. Sursele de informare – care în principal se referă la mediul virtual al „blogosferei” şi-al siturilor de profil, deoarece mass-media oficială nu pomeneşte încă mai nimic despre astfel de aspecte – precizează că aceste uriaşe fonduri sînt păzite cu stricteţe. Pentru a se asigura că „elita” criminală masonică nu va atenta prin diferite căi oculte şi malefice la conturile respective, în care se află sume imense, un număr de fiinţe celeste – alături de echipele de securitate ale Federaţiei Galactice a Luminii – asigură protecţia lor eficientă. Odată cu trecerea la noul sistem financiar, unul dintre obiectivele principale va fi acela de-a realiza primul contact dintre membrii civilizaţiilor ET benefice şi omenire. Sîntem de asemenea informaţi că aceste activităţi sînt corelate cu cele ale fiinţelor din interiorul Pămîntului, care de asemenea au un nivel înalt de evoluţie spirituală.
    Necesitatea informării oamenilor asupra situaţiei de drept este foarte importantă, pentru că atunci nu numai că ignoranţa lor va fi disipată, ci în egală măsură ei vor avea posibilitatea să aleagă drumul pe care să-l urmeze. În prezent, foarte multe fiinţe umane trăiesc „visul materialităţii”, fiind efectiv robite de iluziile şi tentaţiile sistemului social, economic şi politic în lume, care îi face să se identifice cu nişte „vise” efemere. În cele din urmă, viziunea materialistă asupra vieţii nu poate aduce decît suferinţă, deziluzie şi insatisfacţie.
---------------------------------------------
Î: Ce face omenirea de dimineaţă şi pînă seara tîrziu?
R: Munceşte pe brînci.
Î: Ca să CE?
R: Ca să cîştige BANI.
Î: Şi ce să facă cu aceşti bani?
R: Să plătească sute de taxe şi impozite către stat şi rate către bănci, iar din puţinul care le mai rămîne-n buzunar să-şi trăiască viaţa de azi pe mîine „într-un mod cît se poate de fericit”, asemeni unor SCLAVI.
    În concluzie, oamenii au devenit scalvii banilor.
---------------------------------------------
    Problema este că aceste năzuinţe, aspiraţii şi ţeluri pe care cei mai mulţi dintre oameni şi le propun în perioada actuală, în rezonanţă cu modul lor de gîndire şi de acţiune, sînt de fapt induse cu persuasiune şi în mod insidios de către „elita” masonică mondială prin intermediul metodelor de manipulare a opiniei publice, în care ea este expertă. Această operaţiune este pusă în aplicare mai ales de mass-media. După ce-a fost coruptă şi „asimilată” de cabala criminală prin cumpărarea ei la începutul secolului trecut, presa mondială – iar mai apoi radioul şi televiziunea – au realizat o formidabilă „conspiraţie a tăcerii” şi-a ascunderii adevărului în aproape toate domeniile de activitate a omului. Minciuna, omisiunea şi înşelătoria au fost căile principale prin care populaţia a fost astfel „hipnotizată” şi „adormită” de către o mînă de fiinţe malefice, ce au dorit supunerea totală a planetei.
    Există însă motive reale de speranţă. Aşa după cum arătam anterior, mai ales în ultimii ani s-a intensificat ceea ce-am putea numi o „mişcare de rezistenţă” care tinde să devină tot mai activă atît în mediul virtual (forumuri, situri, bloguri de informare), cît şi în cel social (revoluţii, proteste, mişcări ample, cum ar fi Mişcarea „Occupy”). Chiar şi mass-media pare să-nceapă să se scuture de jugul corupţiei şi-al tăcerii ce i-a fost impus. Atunci cînd canalul TV internaţional de ştiri Russia Today (n.t. – Rusia astăzi), care emite din studiourile din Moscova şi Washington, intră în detalii financiare şi de culise ale întunecatului grup Bilderberg al „Iluminaţilor”, e semn că într-adevăr lucrurile se-ndreaptă spre un alt model al existenţei.

(din păcate, fără traducere în româneşte; cine ştie, poate că-n viitorul apropiat îşi va face cineva pomană
şi ne va ajuta în acest sens, ca să-nţeleagă şi cei care nu ştiu limba engleză ce spun oamenii-ăia pe sticlă)

    Totuşi, posturile principale de ştiri continuă să fie loiale celor care le plătesc într-un mod foarte generos cu sume de ordinul a sute de milioane de dolari anual, pentru a păstra tăcerea asupra planurilor şi acţiunilor abominabile ale „elitei” masonice. De pildă, ziarul Washington Times prezintă evenimentul reuniunii grupului Bilderberg de anul acesta, însă „nu trădează cauza”, ci se menţine doar la nivelul unei informări de rutină. Acest lucru nu trebuie să mire însă prea mult, avînd în vedere că Don Graham – patronul acestui ziar de format mare – este el însuşi unul dintre membrii grupului Bilderberg, care a fost invitat la întîlnirea din acest an (n.t. – 2012). De altfel, majoritatea preşedinţilor de concernuri sau trusturi media din lume sînt membri ai grupului Bilderberg, influenţînd prin deciziile lor felul în care sînt prezentate ştirile şi evenimentele în lume.
    Din fericire, există şi alternativa postării în mediul virtual a informaţiei adevărate. De exemplu, o foarte bună introducere şi prezentare sintetică în domeniu este făcută de Mark Dice, în acest videoclip:

(fără traducere în româneşte; idem ca mai sus)

---------------------------------------------
    Pentru cine nu ştie, Mark Dice este un autor cu vederi de dreapta, analist media şi activist politic din San Diego (California) care împărtăşeşete lumii convingerile sale cu privire la Noua Ordine Mondială şi deconspiră societăţile secrete care au derivat din Illuminati, Grupul Bilderberg, Dumbrava Boemă, Craniu şi oase - 322 („Skull and bones - 322” = e vorba de organizaţia din SUA a Universităţii Yale, statul Connecticut, ce are ca simbol celebrul cap de mort cu două oase încrucişate dedesubt, în forma literei „X” – vezi steagul din filmele cu piraţi).
   Prima sa carte, intitulată „Manifestul rezistenţei”, a apărut în 2005 şi-a fost publicată sub pseudonimul John Conner, autorul dezbătînd în cadrul ei părerile sale privitoare la aceste probleme.
   Doar ca o simplă coincidenţă (oare?!), în organizaţia secretă „Craniu şi oase - 322" activează George Tufiş-tatăl încă din 1947 (vezi poza din acest link – mai exact tipul aflat în picioare chiar în stînga ceasului). Aţi ghicit, e vorba de banditu-ăla care între anii '76-'77 a fost şeful CIA, iar mai apoi, între '88-'92, a devenit preşedintele SUA, avînd grijă ca ceva mai tîrziu să-şi aşeze propria odraslă – pe „băieţelul-Bush” – în fotoliul de la Casa Albă. De data aceasta mă refer la acel George Tufiş-junior care, pupa-l-ar tata, habar n-are să vorbescă corect americăneşte, d-apoi să mai şi conducă o ditamai ţara. Barem ăsta din urmă este tufă de Veneţia la limba engleză. Fără mişto – ia uite colea „un exemplu de mostră”, ca să zic aşa...
---------------------------------------------
    În mod evident, lumea se află într-un punct crucial al evoluţiei sale. Apreciem că este poate pentru prima dată cînd „elita” întunecată a „Iluminaţilor” a calculat greşit planul de acţiune şi nu se mai află în poziţia de-a utiliza în folosul ei situaţia creată. Reprezentanţii civilizaţiilor ET care ajută Pămîntul în această perioadă foarte importantă au realizat mari presiuni asupra membrilor cabalei masonice pentru ca aceştia să-nţeleagă faptul că dominaţia lor a ajuns la sfîrşit. Chiar şi aşa, rezistenţa „Iluminaţilor” la această transformare fundamentală a omenirii este foarte mare şi ei fac tot ce le stă-n putinţă pentru a crea în continuare mult rău, agăţîndu-se cu disperare de orice oportunitate li s-ar putea oferi, astfel încît să prelungească cît mai mult sclavia oamenilor sau chiar să cîştige puterea totală, aşa după cum şi-au propus.
    Cu toate acestea, nici un regim corupt n-a putut supravieţui mult timp în lumina expunerii publice, iar în prezent există suficiente dovezi care atestă fără nici cea mai mică îndoială că un mic grup de bancheri ai lumii, care se autointitulează „Iluminaţi”, controlează aproape în totalitate planeta şi resursele ei. Chiar şi cei mai înverşunaţi sceptici şi critici ai teoriilor aşa-zis „conspiraţioniste” – prin intermediul cărora s-a urmărit să se atragă atenţia asupra maşinaţiilor financiare, politice şi economice ale acestei „elite” criminale – vor trebui să recunoască faptul c-au greşit enorm şi că-n realitate ceea ce ei considerau a fi „închipuiri” şi „fantasmagorii” se dovedeşte a fi adevărat.
    Este îngrozitor să constatăm că lumea întreagă e condusă şi manipulată de-un grup de psihopaţi care vor să omoare mai multe miliarde de oameni, pentru a dobîndi astfel dominaţia şi puterea totală pe întreaga planetă. Planul lor a fost trasat în mod specific încă de-acum 300 de ani şi-a fost urmat c-o perseverenţă diabolică. Dificultatea îndepărtării acestei „elite” criminale este însă mare, datorită faptului că influenţa ei malefică a penetrat în toate structurile societăţii moderne, incluzînd mass-media, guvernele şi instituţiile juridice.
    Chiar dacă perspectivele par a fi sumbre, noi considerăm totuşi că ele urmează o cale necesară pentru transformarea radicală a sistemului de gîndire şi de acţiune a omenirii. Există de asemenea numeroase motive de optimism şi aspiraţie către ceea ce este nou şi luminos, deoarece în spatele acestor evenimente dramatice de natură economică şi financiară se duce de fapt o adevărată luptă nevăzută pentru pregătirea tuturor schimbărilor de poziţie a sistemului socio-economic mondial. O expunere înainte de momentul potrivit a acestor acţiuni complexe, care sînt efectuate de fiinţe umane dedicate binelui, în colaborare cu fiinţe extraterestre, ar însemna fără dar şi poate complicarea operaţiunilor mai ales prin crearea de panică şi haos în lume.
    Totuşi, se poate spune la momentul actual că civilizaţiile ET care-au decis să ajute omenirea în aceste momente foarte speciale ne sprijină şi-n direcţii pe care noi, oamenii, n-am fi avut deocamdată nivelul de realizare tehnologică pentru a le aborda. Un aport excepţional al acestor civilizaţii ET este cel al atacurilor sistematice şi complet distructive asupra bazelor reptiliene şi ale hibrizilor reptilieni de pe fundul oceanelor ori din subteranele planetei, la care se adăugă de asemenea luptele teribile din spaţiul cosmic pentru anihilarea unor importante flotile de nave de transport şi de luptă reptiliene.
   În paralel, giganticele nave-mamă ale acestor civilizaţii ET benefice emit fluxuri foarte puternice de energie purificatoare şi elevată către întreaga planetă, ajutînd astfel la echilibrarea vibraţiilor joase din aura ei, care ameninţă să o destabilizeze. Astfel de acţiuni complexe sînt realizate de anumite civilizaţii afiliate în organismul galactic denumit Consiliul Andromeda, precum şi de-o facţiune foarte specială de luptători celeşti, care sînt fiinţe care nu au corpuri materiale, ci acţionează cu precădere în dimensiunile 4D şi 5D, reunite sub numele de Silver Legion (Legiunea de Argint). Vom reveni cu mai multe amănunte despre aceste civilizaţii, despre caracteristicile, planurile şi modurile lor de acţiune în episoadele următoare ale acestei serii de articole.
    Avertismentele civilizaţiilor ET benefice, precum şi viziunile multor fiinţe umane sensibile, ori chiar profeţiile unor sfinţi din perioada recentă a omenirii ne atrag atenţia asupra succesiunii de evenimente care se vor petrece cu cea mai mare probabilitate începînd din a doua jumătate a acestui an. Transformarea profund spirituală şi energetică a fiinţelor umane se va accentua din ce în ce mai mult şi ea va căpăta chiar unele accente care pot fi teribile în anumite zone ale planetei.
    Astfel, aşa după cum menţionam în articolul precedent, este posibil ca prin luna septembrie a acestui an (2012) economiile ţărilor să colapseze, datorită căderii dolarului şi-a monedei euro. De asemenea, suprafaţa planetei va suferi anumite modificări. Sistemele economice, cele sociale şi guvernamentale, cele de sănătate şi cele juridice vor suferi schimbări radicale şi tot atunci vor începe primele dezvăluiri teribile ale secretelor care-au fost mult timp ascunse omenirii, cum ar fi realitatea existenţei civilizaţiilor extraterestre şi-a navelor cu care ele se deplasează (OZN), istoria vizitelor şi comunicării dintre pămînteni şi aceste civilizaţii ET, adevărul despre originea rasei noastre umane, precum şi multe alte fapte şi elemente la care omul de rînd n-a avut niciodată acces datorită aşa-ziselor raţiuni de „securitate naţională” şi de „secret de stat”, pe care puterea ocultă a francmasoneriei mondiale le-a impus liderilor politici. Mai apoi va urma o perioadă de mai mulţi ani, în care omenirea va trebui să depună eforturi pentru a se armoniza şi orienta corect pe noul drum al evoluţiei spirituale pe care l-a ales.
    Un element important de menţionat este acela că, deşi civilizaţiile ET benefice deţin tehnologia necesară pentru a realiza cu uşurinţă o „resuscitare” a Pămîntului la condiţia de planetă curată şi armonioasă, totuşi ele nu vor proceda în acest mod, deoarece este necesar ca noi, fiinţele umane care locuim pe această planetă şi care-am degradat-o în mod haotic şi foarte egoist, trebuie să-nvăţăm din această tristă experienţă şi, prin efort colectiv, să reuşim să redăm planetei noastre prospeţimea şi energia pe care ea le-a avut la început.
    Metodele bazate pe tehnologia 3D actuală nu mai sînt de nici un folos, pentru că distrugerea planetei (exploatarea resurselor ei naturale, poluarea apei şi-a aerului etc.) a atins deja un nivel care nu mai poate fi refăcut în acest fel. Prin urmare, este necesară implicarea activă a locuitorilor planetei, care şi-au ridicat frecvenţa de vibraţie a conştiinţei şi care-au înţeles modul corect de acţiune şi de convieţuire în lume. Noile tehnologii care au la bază energia liberă (n.t. – mai corect spus, „energia gratuită” sau „energia moca", fir-ar ea să fie de traducere prostească din limba engleză a lui „free energy") se vor răspîndi foarte repede, pentru că ele deja există şi-au fost create chiar de oameni, însă membrii cabalei criminale mondiale au ascuns şi-au interzis în mod samavolnic, adeseori prin intermediul unui lung şir de crime, folosirea acestor tehnologii pentru binele omenirii. În paralel, pentru a sprijini cît mai mult acest proces de acomodare cu noile condiţii de viaţă şi cu tehnologiile revoluţionare la care vom avea acces în curînd, alte civilizaţii extraterestre benefice, care sînt reunite în organizaţia denumită Federaţia Galactică a Luminii vor pune pentru început la dispoziţia oamenilor un număr de astfel de dispozitive energetice „de punct zero”, pentru ca tranziţia la noile realităţi ale vieţii să fie cît mai uşoară.
    Nimeni nu poate garanta că aceste predicţii ale evenimentelor viitoare, ori acţiunile civilizaţiilor ET care ne ajută se vor petrece întru tocmai, deoarece se ştie că-n astfel de perioade, care sînt marcate de tensiuni, energii şi forţe extraordinar de complexe şi de intense, aproape nimic nu mai poate fi încadrat într-un tipar fix sau precis. Amînările sau, dimpotrivă, devansările evenimentelor sînt foarte posibile. Ceea ce se poate spune însă cu siguranţă este că aceste evenimente vor avea loc negreşit şi că în această direcţie drumul omenirii este deja bine trasat.
    Mai mult decît atît, actualmente se poate spune că profeţiile teribile care-au fost făcute în trecutul îndepărtat al omenirii cu privire la timpurile pe care le trăim în prezent sînt în mare măsură modificate, în sensul că evenimentele care se vor petrece nu vor mai avea o notă atît de dramatică şi de sumbră, cel puţin din punctul de vedere al cataclismelor de natură geodezică sau cosmică. La acea vreme la care au fost făcute profeţiile respective, ele reprezentau liniile cele mai probabile de manifestare a evenimentelor, în conformitate cu ignoranţa şi negura din minţile fiinţelor umane, care trăiau într-o teribilă necunoaştere a realităţii. În ultima perioadă însă, acţiunile la unison care au fost realizate de mai multe organizaţii şi comunităţi spirituale au condus la o reală modificare de stare energetică şi de frecvenţă de vibraţie a omenirii la nivel global.
    Cu toate acestea, chiar dacă profeţiile apocaliptice nu mai sînt actuale – deoarece omenirea a intrat în prezent pe-o linie temporală superioară ce implică un curs mult mai „paşnic” al evenimentelor teribile – totuşi este necesar să continuăm în mod susţinut eforturile noastre ce implică tehnicile, programele şi acţiunile la unison care au menirea să contribuie la eliminarea lor chiar în totalitate. Acţionînd în acest fel, noi urmăm practic o „scurtătură” foarte convenabilă a evoluţiei noastre pe planetă, care nu numai că ne scuteşte de marile greutăţi şi pericole pe care-ar fi trebuit să le-ndurăm în cazul manifestării evenimentelor apocaliptice menţionate în vechile profeţii, dar de asemenea ele ne asigură în paralel creşterea frecvenţei de vibraţie personală, ceea ce va duce la transformarea de stare şi de substanţă a fiinţei noastre în viitorul apropiat.
    Totodată, înţelegerea corectă a acestor realităţi ne va lămuri mai bine şi-n ceea ce priveşte natura ajutorului extraterestru pe care omenirea îl primeşte de la anumite civilizaţii ET benefice. Dezinformarea, precum şi anumite agende secrete cabaliste caută să introducă în această privinţă – printr-o abilă manipulare a opiniei cititorilor şi bazîndu-se pe-un anumit grad de naivitate şi chiar de prostie al acestora – o opinie falsă, care se referă la faptul că-n realitate aceste civilizaţii ET doar se prefac că ne ajută la început, pentru ca mai apoi ele să ne înrobească şi să dorească să fie recunoscute de noi, pămîntenii, drept zei. Astfel de aberaţii nu-şi au însă locul aici.
    Este adevărat c-au existat şi încă mai există anumite civilizaţii ET care au planuri şi agende secrete de dominare şi supunere a omenirii şi care urmăresc să profite cît mai mult de pe urma degringoladei sociale şi economice care deja a atins un nivel de criză acută pe planetă, însă forţa coaliţiei extratereştrilor benefici este incomparabil mai mare şi tocmai de aceea lucrurile nu sînt lăsate să alunece pe-o pantă dezastruoasă pentru omenire. Mai mult decît atît, transformarea spirituală a planetei şi-a oamenilor împlineşte astfel un destin care este necesar în cazul Pămîntului.
    Civilizaţiile ET benefice nu vin să ne ajute în ideea de-a schimba ordinea stabilită de noi, oamenii, pe planeta noastră şi nici pentru a ne spune care să fie noua ordine pe care trebuie s-o urmăm. Ele vin doar pentru a ne asista cu bunătate, dar într-un mod divin integrat, în vîrtejul transformărilor care deja au început în lume. Prin urmare, aceste civilizaţii ET nu urmăresc să schimbe starea de lucruri de pe planeta noastră sau de pe alte planete pe care le ajută în mod asemănător, după felul în care se gîndesc ele c-ar trebui s-o facă. În loc de aceasta, ele ne prezintă diferite modalităţi şi căi pentru a ne inspira în alegerile pe care dorim să le facem pentru viitorul nostru, ca civilizaţie aflată în pragul unor profunde transformări de natură spirituală.
    Felul în care vom acţiona noi în viitor depinde de tipul comunităţilor şi relaţiilor pe care le vom forma în timpurile ce vor veni, precum şi de modelele de gîndire care se vor impune în subconştientul colectiv. Acestea sînt unele dintre metodele prin care civilizaţiile ET benefice obişnuiesc să ia „pulsul” omenirii şi al tendinţelor ei actuale.
    Ceea ce ne propun aceste civilizaţii este o lume care să fie mereu prosperă, în care fiecare fiinţă îşi trăieşte-n mod liber şi fericit existenţa. Pentru a şti dacă oamenii îşi doresc cu adevărat aşa ceva, extratereştrii benefici trebuie să introducă mai întîi aceste concepte, idei şi tehnologii noi în conştiinţa colectivă a umanităţii, pentru ca ele să fie aflate şi cunoscute de oameni. Acest lucru este realizat în principal prin intermediul mesajelor transmise prin fenomenul subtil de „channeling” (n.t.– hai să-i zicem mai simplu şi mai pe româneşte, ca să-nţeleagă toată lumea: „canalizare” sau „transmisie telepatică”, cu toate că mai corect ar fi „direcţionare” sau „canalizare pe cale telepatică”), în care anumite fiinţe umane ce prezintă o sensibilitate deosebită a percepţiei devin relee adecvate pentru transmisiile specifice ale unor civilizaţii extratrestre benefice. În acest fel, reprezentanţii civilizaţiilor ET benefice ne schiţează anumite posibilităţi pe care le putem îmbrăţişa-n viitor, oferindu-ne o alternativă mult superioară la realitatea tragică-n care se află omenirea-n momentul de faţă.
    Totuşi – şi acest lucru trebuie subliniat – civilizaţiile ET care vor să ne-ajute nu ne impun una sau alta dintre posibilităţi; în ultimă instanţă, noi (oamenii) sîntem cei care vom analiza şi vom decide care să fie drumul pe care dorim să-l urmăm în evoluţia noastră. De aceea, reprezentanţii acestor civilizaţii ET nu transmit niciodată prin intermediul „canalelor” lor umane promisiuni sau certitudini ale drumului pe care omenirea îl va urma-n viitor. Cu toţii vom avea numai ceea ce vom alege la nivel colectiv, prin propria noastră determinare (n.t. – uite o altă traducere de-a dreptul prostească a termenului „determination" din limba engleză; corect era să zică „propria noastră hotărîre” sau, poftim, „decizie”!) şi prin aspiraţiile pe care le vom manifesta în aceste timpuri cruciale. Ni se propune o lume lipsită-n totalitate de poluare, o lume-n care domneşte pacea absolută, calmul, armonia şi echilibrul, dar nu ni se promite că ele vor fi neapărat ale noastre, ci doar ni se oferă astfel oportunitatea de-a alege dacă toate acestea sînt într-adevăr ceea ce dorim pentru noi înşine.
    Unii oameni, care au un mod mai întortocheat de gîndire, vor spune: „oare ce motive ascunse au aceste civilizaţii şi de ce vor ele să ne ajute?” Nu există în realitate nici o motivaţie ascunsă, nici o agendă tenebroasă şi nici o dorinţă inferioară de stăpînire sau supunere a omenirii din partea acestor civilizaţii ET benefice. Singura lor „motivaţie”, dacă o putem numi aşa, este Iubirea pentru semenii lor (n.t. – atentie, autorul a specificat „benefice”, pentru că mai sînt şi unele civilizaţii ET răuvoitoare, care ne-au stăpînit de zeci de mii de ani, care ne mai stăpînesc încă şi care numai binele NU ni-l doresc).
    Să nu uităm că aceste fiinţe sînt deja foarte evoluate prin raport la condiţia comună a fiinţei umane şi, în plus, ele nu subzistă, în cea mai mare parte a timpului, în dimensiunea fizică (3D), ci în cele superioare acesteia, adică în 4D, 5D şi chiar mai sus de ele. A pretinde că aceste fiinţe extraterestre vor să ne-ajute din cine ştie ce motive obscure, care implică lumea fizică inferioară (3D) în care trăim noi acum şi-n care există atît de multe probleme şi complicaţii, ar fi-n totalitate lipsit de logică pentru nivelul de evoluţie spirituală al acestor fiinţe şi pentru modul în care concep ele realitatea Universului.
    Eforturile conjugate ale acestor civilizaţii ET şi-ale aliaţilor lor pămînteni, precum şi-ale „releelor” umane de răspîndire a informaţiilor şi ştirilor de această natură în lume au creat în ultimii ani o puternică „armadă” de luptă cu forţele întunericului, care sînt reprezentate de ordinul „Iluminaţilor”. Aspiraţia, entuziasmul şi nevoia de libertate s-au amplificat tot mai mult şi astfel un număr considerabil de fiinţe umane conlucrează în prezent într-o formulă foarte activă de idei, ştiri şi acţiuni spirituale. Este adevărat că, raportat la cele şapte miliarde de locuitori ai Terrei, acest număr nu este mare; totuşi, acţiunile specifice ale acestor persoane şi mai ales răspîndirea informaţiilor corecte, care este esenţială în aceste timpuri pentru a trezi cît mai multe fiinţe umane în spiritul transformărilor iminente care urmează să aibă loc pe Pămînt, determină efecte benefice în avalanşă care deja sufocă „elita” cabalistă.
    Ajutorul şi susţinerea acestor acţiuni de transformare a planetei vin din cele mai diverse domenii şi direcţii: IT, decodare, informare, channeling şi chiar de la unele surse guvernamentale. Aceste acţiuni specifice determină mutaţii profunde în ordinea şi natura evenimentelor, pentru că ele se bazează pe-o cunoaştere autentică şi reală a legilor universale şi-ale celor de evoluţie, făcînd totodată apel direct pentru ajutor şi susţinere chiar la Sursa Supremă, care este Dumnezeu Tatăl.
---------------------------------------------
    Mai indicat ar fi să-i spunem Marele Spirit, aşa cum sugera Kiesha Crowther răspunzînd la întrebările adresate de publicul elveţian în cadrul unei înregistrări video care-a avut loc la acel atelier de lucru din Zürich, şi-anume că Dumnezeu nu-i nici bărbat, nici femeie, ci că „El este Atotcunoscător, reprezentînd Toată Energia, Toată Viaţa şi Toată Iubirea”).
---------------------------------------------
    Celelalte „canale” de susţinere a luptei împotriva cabalei criminale masonice sînt în general cunoscute pe Internet prin intermediul blogurilor sau al siturilor personale. În unele cazuri, aceste „relee” umane sînt numite „starseeds” (n.t. – „seminţe stelare”), adică suflete care s-au încarnat pe Pămînt în această perioadă, venind de pe alte planete din Cosmos (n.t. – vezi articolul cu titlul „Radu, copilul din două lumi”, trimis vouă pe 13 mai 2012, mail pe care unii l-au luat în derîdere). Ele sînt fiinţe care-au atins un înalt nivel de evoluţie spirituală, pe care l-au dobîndit în existenţele lor pe alte planete şi-n alte galaxii. Misiunea lor este aceea de-a asista şi-a ajuta omenirea în procesul de transformare spirituală către o nouă eră a păcii şi-a iubirii universale.
    Aceste fiinţe se încarnează în aceleaşi condiţii ca şi oamenii obişnuiţi, fără să aibă cunoştinţă despre adevărata lor origine ori despre scopul prezenţei lor pe Pămînt. Cu toate acestea, genele ET sînt codate în ADN-ul lor după principiul activării „la semnal” şi ele sînt desemnate să le trezească conştiinţa la un anumit moment predeterminat din existenţa lor. Această „trezire” poate să fie lentă, gradată sau ea poate fi intensă, manifestîndu-se brusc. Indiferent de modalitatea de producere a „activării”, memoria identităţii reale a acestor seminţe stelare (starseeds) este atunci actualizată în diferite proporţii, permiţîndu-le să-şi înceapă misiunea care le-a fost destinată pe Pămînt. Totodată, accesul la cunoaşterea superioară a Sinelui este-n cazul lor mult uşurat, ceea ce le permite să se ghideze intuitiv foarte bine în acţiunile pe care le întreprind (n.t. – cam acelaşi lucru îl subliniam şi eu ceva mai tîrziu, pe 17 martie 2013, (vezi epistola cu titlul „Ecouri şi reverberaţii - partea 3”), însă lumea n-a prea înţeles cum se pune problema şi iarăşi s-au găsit unii care să-mi sară la beregată, în special cei care nu pricep nimic din ceea ce le trimit; mă rog, din anumite puncte de vedere este absolut firesc comportamentul la care recurg aceştia, din moment ce domniile-lor îmi frunzăresc scrisorile numai pe diagonală, sărind din două-n două rînduri).
    În cele mai multe dintre cazuri fiinţele starseeds îndeplinesc rolul de „transmiţători” sau „relee” de contact telepatic cu membrii unor civilizaţii extraterestre benefice, care împărtăşesc prin intermediul lor ideile, gîndurile şi sugestiile adecvate vremurilor transformatoare pe care le trăim în prezent. De obicei, astfel de persoane preferă să nu se implice în viaţa politică sau economico-financiară a societăţii, intuind cu claritate încă de la vîrste fragede intenţiile ascunse şi malefice ale sistemului socio-cultural şi economic actual. Pe de altă parte, evoluţia lor spirituală este mult mai accelerată decît în cazul celorlalte fiinţe umane, deoarece fiinţele starseed au deja experienţa unor acţiuni similare, realizate pe alte planete în decursul timpului şi sînt astfel familiare cu procedurile şi tehnicile ce implică rafinarea şi expansiunea conştiinţei. De pildă, conceptele de nave stelare, de călătorii intergalactice, cele care implică feluritele fenomene de natură psihică sau cele care se referă la existenţa altor forme de viaţă în alte galaxii sînt perfect naturale pentru ele.
    Problema cu aceşti „channelers” (care – atenţie! – nu sînt toţi starseeds) este că, aparent, nu poţi fi niciodată sigur cît anume din ceea ce ei redau reprezintă mesajul real al civilizaţiilor ET şi cît anume este influenţa propriului lor mental. În această direcţie, părerea generală este că doar aproximativ 20% din ceea ce redau aceste relee umane este-n conformitate cu ceea ce-a fost transmis în realitate, iar 80% este plăsmuirea minţii lor. Celebrul ezoterist şi iniţiat în tainele culturii maiaşe, Drunvalo Melchizedek, afirmă chiar că, în opinia lui, doar 1% din ceea ce spun aceşti channelers corespunde adevărului, iar restul reprezintă fabulaţia minţii lor subconştiente.
    Cu toate acestea, multe dintre mesajele acestor „canale umane de informaţie” coincid în idei, ţeluri şi chiar date. Fără îndoială, influenţa propriei minţi în momentul redării informaţiei primite nu poate fi pusă la îndoială, însă cu o anumită abilitate se poate discerne mesajul real dintre celelalte informaţii „de umplutură”. Unii channelers s-au impus în ultimii ani prin maturitatea, bunul simţ şi consensul mesajelor redate de ei cu realităţile lumii-n care trăim. Dintre aceştia putem face în mod special referire la nume ca Greg Giles, Mike Quinsey, Sheldan Nidle sau Mark Kimmel, însă lor li se adăuga o serie întreagă de bloguri şi situri de informaţie valoroasă în ceea ce priveşte lupta împotriva cabalei criminale. În limba română există de asemenea cîteva situri foarte bune de promovare a acestui tip de informaţie ezoterică şi de actualitate a luptei dintre omenire şi cabala criminală a „Iluminaţilor”, cum ar fi siturile Active Information Media (AIM) şi Dimensiuni paralele.
    „Tehnica” este de-a sintetiza rapid aceste informaţii şi de-a le transmite mai departe, astfel încît un mare număr de fiinţe umane să aibă acces la ele, realizînd astfel un fel de „ţesătură” de acţiuni şi ajutor care să şubrezească tot mai mult influenţa şi puterea „Iluminaţilor”, pînă la dispariţia lor completă. Sursele de channeling au transmis în ultima perioadă, din informaţiile primite de la civilizaţiile ET benefice, că „elita” masonică ştie deja c-a pierdut bătălia, dar că unii dintre membrii ei încă mai încearcă să producă un imens rău omenirii şi se-agaţă cu disperare de orice posibilitate pentru a prelungi starea de haos şi de incertitudine care domneşte pe planetă.
    Prin urmare, se pune întrebarea: cum anume se va rezolva situaţia, cum vor fi îndepărtaţi membrii cabalei criminale şi cum se va realiza acţiunea de „dezvăluire” a marilor secrete ale omenirii, cunoscută şi sub numele de „Disclosure”, atîta timp cît mass-media mondială se află încă sub controlul direct al „Iluminaţilor”? Răspunsul la această întrebare implică mai multe aspecte, care se intercorelează.
    Pe de-o parte avem acţiunea energetică specifică a unor cicluri cosmice grandioase, care determină-n plan energetic transformări uluitoare la nivelul frecvenţei de vibraţie a conştiinţei, ceea ce va conduce la o serie întreagă de modificări spectaculoase ale vieţii şi concepţiilor despre existenţă. Pe de altă parte avem ajutorul oferit de civilizaţiile ET benefice, astfel încît să realizăm acest salt vibraţional în condiţii cît mai favorabile. În strînsă legătură cu această asistenţă extraterestră, pe planeta noastră există grupuri din ce în ce mai mari de oameni care înţeleg bine natura transformărilor actuale şi care conlucrează în mod strîns cu fiinţele extraterestre pentru a realiza planul complex de edificare a unui nou Pămînt.
    Aceste acţiuni trebuie să implice într-o primă fază eliminarea influenţei malefice a „Iluminaţilor” asupra unor mecanisme esenţiale de funcţionare a societăţii, dintre care cele financiare, economice şi politice sînt cele mai importante. Odată ce această mişcare din cadrul proiectului a fost înfăptuită, ea va fi urmată de aducerea la cunoştinţa întregii societăţi umane a adevărului ce-a fost tăinuit cu grijă, referitor la toate faptele abominabile pe care francmasoneria mondială le-a pus în aplicare de-a lungul sutelor de ani, la toate proiectele ei satanice în ceea ce priveşte viitorul omenirii, precum şi la toate minciunile cu care ea a ascuns adevărul despre unele aspecte esenţiale ale vieţii, cum ar fi originea noastră adevărată, legăturile cu alte rase extraterestre, istoria reală a omenirii şi multe altele. Această acţiune este cunoscută sub numele „Dezvăluirea” (Disclosure).
    Cum se poate însă elimina această influenţă morbidă a cabalei satanice, care vrea să stăpînească întreaga lume? Fireşte, aceasta nu e posibil decît dacă se anihilează în totalitate acţiunile, legăturile şi puterea financiară a membrilor ei. În acest caz, metoda care va fi aplicată este radicală şi-ar trebui să aibă efecte imediate. Această metodă se referă la arestarea în masă, sincronizată şi într-un timp foarte scurt (3-4 zile) a tuturor membrilor cabalei masonice de către coaliţia de forţe umane, asistată tehnologic de coaliţiile extraterestre benefice.
    Momentul realizării acestei acţiuni foarte eficiente nu poate fi cunoscut cu precizie şi aceasta din două motive. În primul rînd, dacă el ar fi anunţat şi mediatizat, membrii cabalei ar putea să-şi ia măsuri preventive, care să complice planurile iniţiale ale „forţelor luminii”; cine-ar mai sta la vedere să fie arestat, dac-ar cunoaşte cu precizie ziua şi ora cînd se va petrece aşa ceva? În al doilea rînd, arestările masive ale membrilor masoneriei mondiale nu trebuie să-nceapă decît atunci cînd toate elementele imensului „puzzle” (n.t. – imensei „enigme” sau a imensului „tablou alcătuit din imagini fragmentate”) pe care-l reprezintă situaţia actuală a omenirii sînt aşezate-n ordine şi aşteaptă să fie definitiv asamblate. Orice sincopă sau eroare în acest sens ar putea avea consecinţe nefaste asupra viitorului civilizaţiei noastre, lucrurile putînd să intre atunci pe-o pantă foarte primejdioasă, care-ar provoca un mare rău întregii planete, pentru o foarte lungă perioadă de timp.
    Chiar dacă aceste arestări au fost anunţate în mod repetat că vor începe la mijlocul lunii mai a acestui an (2012), ori cel tîrziu în luna iunie, totuşi trebuie s-avem mereu în vedere că incredibila complexitate a factorilor care intră-n această ecuaţie face ca orice predicţie să fie doar o probabilitate care depinde de nenumărate alte variabile pentru a se împlini. Pînă ce toate detaliile acestei acţiuni majore nu vor fi perfect stabilite şi aranjate, arestările nu vor începe. Ceea ce este însă necesar, e ca aceste arestări să fie realizate odată cu colapsul dolarului şi-al monedei euro, pentru a profita de agitaţia teribilă care se va crea atunci şi pentru a nu oferi astfel timp „Iluminaţilor” să se regrupeze.

(va urma)

sursa: Yoga esoteric

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 4 decembrie 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Radu, copilul din două lumi

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 13 mai 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Radu, copilul din două lumi
(din ciclul: „Copii speciali într-o Românie autistă”)

autor: Paula Anastasia Tudor
sursa: Jurnal punct ro
data: 11 mai 2009

    Radu Alexandrescu are 14 ani şi a fost diagnosticat la 5 ani cu autism înalt funcţional. Este un elev eminent, are un dosar plin cu diplome de la toate concursurile şi olimpiadele care s-au ţinut de cînd a început şcoala. A ratat doar Olimpiada de Religie, pentru că s-a suprapus cu Concursul de Evaluare Europeană la Matematică. Este foarte atent la ore şi, după cum spune chiar el, „eu nu învăţ, ci înţeleg”.
    De obicei nu-şi ia notiţe. Chiar dacă şi-ar lua, n-ar înţelege o iotă, pentru că are un scris indescifrabil. De aceea, profesoarele şi directoarea şcolii au sfătuit-o pe mama lui, Graţiela, să facă o cerere la inspectorat, căreia să-i ataşeze şi diagnosticul de sindrom Asperger, prin care să ceară susţinerea tezelor unice în condiţii speciale. Aşa a obţinut un profesor căruia el i-a dictat răspunsurile, iar examenul a fost trecut cu brio.

    „Nu trebuie să învăţ, ci să înţeleg!”
    Pe de altă parte, însă, Radu nu poate sta la şcoală decît dacă este însoţit de doamna Mihai, o persoană în vîrstă, care-şi are locul pe-un scaun în holul şcolii încă de cînd era el în clasa I. Pentru că, de fapt, „nu e şcoală, e gălăgie. Copiii sînt răi, urlă, ţipă, se bucură cînd unuia şi altuia i se-ntîmplă ceva rău, se pîrăsc... E periculos la şcoală, iar eu nu sînt în siguranţă acolo”, explică Radu.
    Anul trecut, colegii lui l-au tăvălit, i-au rupt caietele, l-au filmat cu telefonul mobil... Iar el a stat pur şi simplu, nici măcar n-a încercat să se apere. Spune că-i „împotriva regulamentului şcolii”, povesteşte Graţiela Alexandrescu.
    Mama e mîhnită, dar şi mîndră de atitudinea băiatului ei. Radu a surprins comportamentul copiilor la şcoală şi în cîteva prezentări în Power-Point. „Şcoala este un loc în care învăţăm lucruri noi. Bune şi rele. În pauze învăţăm lucrurile noi – rele: să înjurăm, să ne supărăm... Oare aşa funcţionează această lume? Vă rugăm! Vă rugăm! Opriţi-vă!!!". E parte din textul unui filmuleţ pe nume „Şcoala”. La fel au fost concepute „Catastrofa comportamentală”, „Poluarea auditivă”, „Omul” şi „Cîteva întîmplări”.
    Radu povesteşte cum ar face el şcoala, dacă ar putea:
  „În primul rînd, aş renunţa la clase. N-aş mai face clasa I, clasa a II-a... Ci, dacă ai terminat lecţia asta, treci la următoarea. Acum nu e acelaşi lucru. Nu! Pentru că eu, chiar dacă nu înţeleg, sînt obligat să merg în clasa următoare. Apoi, aş scoate programa şi caietele de notiţe. Nu scriu, nu înre­gistrez, pentru că nu trebuie să învăţ. Trebuie să înţeleg! Cine nu înţelege rămîne la nivelul ăla. Poate înţelege altă materie, şi atunci avansează pe cealaltă materie pînă unde poate. Şi aş scoate tema. Tema e ceva cam fără rost, pentru că, dacă eu pot să fac tema, înseamnă că am înţeles lecţia, dacă eu nu pot să fac tema, n-am înţeles nimic”.

    Primele cuvinte: „dividende” şi „calorifer”

Radu Alexandrescu în 2011

    Radu nici acasă nu poate sta singur. Mai ales pe mama lui trebuie s-o ştie aproape, drept pentru care Graţiela nu poate pleca nicăieri. „Cred c-ar fi trebuit să mă obişnuiesc pînă acum şi să-nvăţ să accept, dar nu pot. Ce va face cînd eu nu voi mai putea sau nu voi mai fi?”, se întreabă, cu un soi de deznădejde, femeia. „Îl iubesc enorm, dar sînt un fel de extensie a lui şi mi-e teamă că n-o să mă pot adapta în continuare.”
    Radu face origami – mi-a făcut şi mie o casetuţă şi-un cocor ce dă din aripi –, transformînd hîrtia în fel şi chip. Construieşte oraşe pe calculator şi explică cu lux de amănunte ce trebuie făcut pentru reducerea poluării, a şomajului şi-a infracţionalităţii, dînd dovadă de reale talente de edil, însă nu se îmbracă singur, „că n-are butoane”. Nu merge singur la toaletă, nu dă drumul la apă... în general, tot ceea ce ţine de satisfacerea nevoilor primare pentru el reprezintă o barieră de netrecut.
    A început să vorbească pe la 1 an, iar primele cuvinte n-au fost nici „ma-ma”, nici „ta-ta”, nici „pa-pa”, ci „dividende” şi „calorifer”. Mai apoi, cînd cuvintele s-au înmulţit, a început să dezvolte o poveste c-o planetă – Doror – şi-o altă mamă – Manatina. Mi-a spus-o şi mie şi-a insistat că nu-i o „poveste”, ci este ceva cît se poate de real.

    Nu vreau să trăiesc,VREAU SĂ FIU"
  „Eu sînt parţial de pe altă planetă”, a început el. „Eu sînt jumătate de pe lumea asta care se vede şi jumătate din aceeaşi lume, din viitor. Sînt unul, dar sînt în două locuri în acelaşi timp, pentru că acele două locuri se suprapun. Oamenii s-au mutat de pe Pămînt pe-o altă pla­netă, iar planeta aceea se numeşte Doror. Eu sînt deci din viitor şi-am fost, de fapt, un accident. La naşterea mea, spaţiul s-a pliat, iar eu am devenit punctul de legătură între cele două lumi. Mama mea de pe Doror e Manatina.”
    Manatina este o prezenţă zilnică în viaţa lui Radu şi-a familiei lui. De multe ori, Graţiela îi spune ceva, Manatina nu e de acord, şi atunci Radu nu face.
    „Acolo oamenii se nasc fericiţi”, continuă el, „există şi nişte roboţi care sînt foarte asemănători cu oamenii de-acum. Diferenţa între un robot şi-un om este că un robot trăieşte, iar un om este. Mama mea m-a întrebat o dată dacă mie mi-e frică să trăiesc. Da, mi-e frică să trăiesc. Eu vreau să fiu.
    Voi mă obligaţi să trăiesc, iar eu vreau să fiu. Oamenii nu sînt obligaţi să trăiască în acea lume. O lume în care oamenii sînt obligaţi să trăiască nu-i o lume bună. Aici te obligă lumea din jur... e un cerc vicios. Eu trăiesc pentru că el trăieşte, el trăieşte pentru că tatăl lui a trăit. Eu nu spun că sînt obligaţi să trăiască pentru că nu vor să moară.
    Nu în sensul acesta vorbim, opusul lui a trăi este a fi. În sensul fizic, eu trăiesc şi aici şi acolo, dar în sensul metafizic aici trăiesc, acolo sînt. Acolo nu mă îmbracă nimic, hainele se creează pe mine. Eu pot să văd ce e în acel dulap fără să-l deschid. Acolo, dacă vrei să ajungi dintr-un loc în altul, te transmiţi.
    Acolo nu exişti fizic. Acolo nu trebuie să te adaptezi, pentru că n-ai la ce să te adaptezi. Acolo, fiecare depinde de restul lumii, dar restul lumii nu depinde de fiecare.”

    „O” de la „orbită”
    „Asta am început să auzim de cînd avea el 2 ani şi-un pic. În poveste apăreau şi cuvinte în engleză, dar de unde ştia el cuvinte în engleză la 2 ani... nu ştiu”, ridică din umeri Graţiela. „Tot pe la 2 ani a început să-şi creeze balansul ăsta” (n.r. – Radu are o permanentă mişcare a capului, spune că este datorată faptului că se află simultan în cele două lumi).
    „La început am crezut că e un tic, am fost cu el la psihiatru şi mi-a dat nişte pastiluţe, în nici un caz n-a pomenit ceva de autism. După ceva vreme l-am operat de strabism şi medicul care l-a operat mi-a sugerat să merg cu el la neuropsihiatru – bănuia că e un tic care i s-a format din cauza vederii slabe. Am ajuns la Bucureşti, la un neuropsihiatru care, după ce l-a evaluat un an, i-a pus diagnosticul de autism.
    În afară de balansul ăsta, am mai observat la el ceva: se împotrivea la orice chestie nouă pe care trebuia s-o facă. De exemplu, a fost imposibil să-l învăţ să facă la WC, şi-au mai fost diverse alte ciudăţenii în comportamentul lui care m-au făcut să mă gîndesc că e ceva serios cu el. A mers la grădiniţă de la 4 ani, nu comunica cu copiii deloc, dar educatoarea îl aprecia. Şi-a dat seama că e un copil foarte isteţ. Dar nu se îmbrăca, nu se încălţa, nu mergea singur la toaletă...
    După ce-a terminat grădiniţa, cu diagnosticul de sindrom Asperger l-am înscris la şcoală. Un supermedic mi-a spus atunci să încerc să obţin pentru Radu un program educaţional individualizat. L-am întrebat ce-nseamnă program educaţional individualizat, şi el mi-a răspuns: «Adică să le dai bani!». Aşa s-a gîndit el – că eu îi mituiesc pe profesori, ei vor închide ochii şi aşa Radu va termina şcoala. Şi m-a dezgustat chestia asta.

Elev în clasa a IX-a (2011) la liceul Mircea cel Bătrîn din Constanţa şi olimpic la chimie, informatică şi biologie

    L-am înscris la o şcoală normală. Învăţătoarea la care a fost repartizat atunci mi-a spus să-l duc la o şcoală specială, că asta-i o şcoală de elită, iar el nu-i un copil normal... Că-şi scoate certificat medical, că ea nu mai poate cu copilul ăsta. Şi s-a făcut atunci o şedinţă cu învăţătoarele: care vrea să-l ia la ea în clasă. Atunci, doamna Stoicoci – o învăţătoare extraordinară – a zis că-l ia ea.
    După prima zi, învăţătoarea mi-a spus c-a rămas uimită. I-a pus pe toţi copiii să dea exemple de cuvinte cu litera «o» şi Radu ridică mîna şi zice: «Orbită». L-a întrebat: «Ce e orbita?», şi el a răspuns: «Păi, este traiectoria pe care se învîrt planetele în jurul Soarelui şi sateliţii în jurul planetelor». Bine, el de mic se uita doar prin reviste cu secţiuni prin motoare şi pe Discovery. Înnebunea cînd îi citeam seara poveşti. Dar, dincolo de faptul că e un copil supradotat, am impresia că e strivit între două lumi."

    Genial cu certificat de handicap
    În timp, au rămas doar cu diagnosticul, pentru că nimeni nu le-a dat nici o soluţie. Graţiela a fost la neuropsihiatri care de care mai celebri. „Oameni care profită de pe urma suferinţei oamenilor”, i-a descris ea. Pare deja să se fi împăcat cu ideea că „cea mai mare afacere este psihiatria pediatrică. Ei ştiu că eşti în stare să dai tot ce ai, dar nu-ţi dau nici o soluţie şi nici nu îţi spun că nu ştiu, că nu se pricep.
    Am fost şi la o sumedenie de psiho­logi care, după cîteva şedinţe cu Radu, plecau cu cozile între picioare, spunînd că nu ştiu ce să-i facă şi cum să-l ia. E şi foarte greu, cînd copilul are mintea ceva mai ascuţită decît terapeutul. Odată, unul a încercat să-l convingă să se tundă, spunîndu-i că părul îi consumă prea multă energie din corp, la care copilul, nonşalant, i-a răspuns: «Dar fetele cum pot avea părul lung fără probleme?»”.
    Căutînd disperată soluţii, Graţiela a dat şi de medici care i-au spus că n-are nimic copilul, e doar răsfăţat. Şi cît n-ar fi dat ea să fie aşa! „Mi-aş fi dorit să fie mediu ca inteligenţă, dar să se descurce singur. Am cheltuit o avere numai pe păreri, nimeni nu mi-a dat niciodată nici o soluţie. Am o casă la Cîmpina şi-aş fi în stare s-o donez unei fundaţii care să facă ceva pentru copiii ăştia. Trebuie să existe şi pentru cei ca el o soluţie. Măcar să se folosească de mintea lui... Însă eu, din contră, trebuie să-i scot certificat de handicap.”


sursa: Jurnal.ro

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 13 mai 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Taumaturgi martiri ai secolului XX

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 16 iulie 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Taumaturgi martiri ai secolului XX

autor: Alex Radu
sursa: Yoga esoteric
data: 17 mai 2013

    Vom prezenta în acest articol două exemple, mai puţin cunoscute, ale unor fiinţe excepţionale care au trăit pe continentul african. Este vorba de doi oameni care au manifestat unele puteri supranaturale, înfăptuind minuni şi miracole, şi care au inspirat deopotrivă mii de alte fiinţe umane prin exemplul lor extraordinar. Fiind vorba de evenimente relativ recente, din secolul 20, faptele miraculoase pe care le vom relata sînt suficient de bine documentate şi, de altfel, ele-s confirmate de mii de mărturii credibile.
    Cu toate acestea, în cazul lor putem constata, ca şi în cazul altor fenomene remarcabile sau evenimente profund semnificative pentru întreaga umanitate, că aceste cazuri nu sînt prezentate corect şi nu-s deloc mediatizate şi de aceea extrem de puţini oameni le cunosc şi le apreciază la justa valoare. La urma urmei, aceasta este şi situaţia fenomenelor miraculoase care au însoţit apariţiile fecioarei Maria la Fatima la începutul secolului trecut, precum şi celebrele profeţii de la Fatima, tăinuite ulterior de Biserică. Este deosebit de trist, dar profund semnificativ, că în cazurile pe care le vom prezenta este vorba de unele fiinţe excepţionale care au fost drastic persecutate tocmai pentru că au manifestat unele capacităţi supranaturale şi în toate aceste situaţii, din păcate, Biserica a jucat un rol important însă deloc pozitiv.

    Nimeni nu-i profet în ţara lui
    Primul exemplu pe care îl expunem este acela al lui Simon Kimbangu. Supranumit „profetul persecutat” de băştinaşii africani şi „primul avatar al Africii” de către cercetătorii moderni, Simon Kimbangu este considerat a fi „unul dintre spiritele protectoare ale Africii” şi acest aspect ne este confirmat fără tăgadă de însăşi misiunea dificilă pe care a împlinit-o pe meleagurile acestui continent, aceea de-a trezi în cît mai multe fiinţe umane credinţa în Dumnezeu.
    Simon Kimbangu este atît de iubit şi de renumit pe teritoriul Africii Centrale încît zeci de mii de africani îi celebrează numele şi faima acestui om care continuă să crească şi-n zilele noastre, deşi a părăsit planul fizic la jumătatea secolului 20. În zilele noastre el este considerat mai mult decît un erou naţional şi chiar în mod surprinzător o scurtă istorie a vieţii sale se poate regăsi în Enciclopedia Britanică. Simon Kimbangu a fost un profet care a înfăptuit unele miracole uluitoare şi din acest motiv el a fost aruncat în închisoare unde, timp de 30 de ani, a fost supus continuu unor tratamente inumane şi unor torturi de-o cruzime de neimaginat. Soarta lui nu este doar metaforic comparabilă cu cea a lui Ioan Botezătorul – se pare că unele documente secrete ale Vaticanului exprimă temerile autorităţilor religioase referitor la miracolele înfăptuite de Simon Kimbangu. Din aceste documente transpare într-un mod foarte subtil ideea că acest Simon Kimbangu ar fi fost însuşi Ioan Botezătorul reîncarnat.
    Tragedia trăită de acest profet al Africii a început în anul 1921, cînd putem spune că de-abia îşi începuse misiunea de profet şi vindecător. Timp de şase luni, Simon Kimbangu a realizat nenumărate minuni precum vindecarea schilozilor, redarea vederii celor orbi, readucerea la viaţă a unor fiinţe defuncte, printre care cel mai spectaculos este cazul unui copil mort deja de trei zile pe care el l-a reînviat. Toate aceste fapte la care au asistat mulţi martori sînt consemnate în anumite cronici locale, astfel încît istoricii şi cercetătorii nu se pot îndoi de ele, deoarece sînt mult prea multe mărturii care confirmă autenticitatea lor.
    În data de 10 septembrie 1921, Simon Kimbangu a ţinut un discurs în cadrul căruia a exprimat diverse profeţii care ulterior s-au adeverit întru totul. Referitor la propria sa persoană, el s-a confesat celor care îl urmau spunîndu-le că autorităţile colonialiste erau pe cale să îl aresteze pentru a impune „asupra corpului său o lungă perioadă de tăcere”. După numai două zile, el a fost arestat şi apoi a fost lăsat să putrezească în închisoare, unde de altfel a şi părăsit planul fizic în luna octombrie a anului 1951, după o perioadă de 30 de ani de detenţie.
    Se spune că în toată această perioadă cît a fost închis, Simon Kimbangu a continuat să facă minuni uluitoare, pe lîngă vindecările miraculoase, el readucînd la viaţă zeci de persoane, unele dintre acestea se pare că mai trăiesc chiar şi astăzi. Aceste fapte sînt confirmate de numeroase persoane, în special de către oamenii readuşi de el la viaţă şi ele sînt cu atît mai uimitoare deoarece este ştiut în tradiţia ezoterică că şi cei mai mari taumaturgi (făptuitori de miracole) manifestă extrem de rar acest miracol al readucerii la viaţă al fiinţelor care au părăsit de curînd planul fizic.
    Revenind la vocaţia de profet a lui Simon Kimbangu, în această direcţie, cel mai semnificativ este discursul său profetic dinaintea arestării sale, în 10 septembrie 1921. Unul dintre cele mai remarcabile aspecte pe care Simon Kimbangu le-a afirmat cu ocazia acelui discurs public a fost faptul că un mare rege c-o forţă spirituală extraordinară va apărea în curînd pe continentul african, iar el însuşi se va întoarce ca reprezentant al acestuia. El a completat această afirmaţie prin precizarea faptului că înainte ca acest eveniment să se petreacă se va scrie o carte ce va fi respinsă la început însă pe măsură ce timpul va trece va ajunge încetul cu încetul să fie acceptată.
    Alte aspecte semnificative prezise de Simon Kimbangu în cadrul respectivului discurs public sînt profeţiile privitoare la viitorul Africii Centrale, care după cuvintele sale profetice avea să fie aruncată într-o perioadă teribilă de cumplite persecuţii, timp de 40 de ani.

    Inchiziţia a ajuns şi pe continentul african
    Două zile mai tîrziu Simon Kimbangu avea să fie arestat de către autorităţile colonialiste. Apoi, după o judecată sumară şi nedreaptă, el a fost condamnat rapid la moarte. Singura lui vină era faptul c-ar fi stat zi de zi într-un sat timp de cinci luni şi c-ar fi vindecat, consolat şi readus la viaţă mai mulţi oameni. În acest proces care avea şi conotaţii religoase, oficialii Bisericii Catolice au recomandat fără nici un fel de scrupule executarea lui Simon Kimbangu, adică l-au condamnat la moarte, aşa cum au acţionat de altfel şi în alte misiuni creştine.
    Faimosul cercetător şi mare savant Dr. Allan Anderson a consemnat faptul că doar misiunea baptistă a avut ceva de spus în legătură cu această condamnare reprobabilă, ceea ce-a schimbat tiparul condamnării astfel încît, întocmai cum Simon Kimbangu a prezis cu două zile înainte de-a fi arestat, în loc să fie executat, el a fost închis pe-o perioadă nedeterminată – iată în ce mod autorităţile au impus „o lungă tăcere corpului său”. Simon Kimbangu a fost supus la cumplite torturi timp de 30 de ani; în data de 12 octombrie 1951 avea să părăsească definitiv planul fizic.
    În ceea ce priveşte profeţiile sale, acestea s-au adeverit întru totul, deoarece timp de 40 de ani, africanii au fost supuşi unei perioade de cumplite persecuţii în care motivaţiile religioase au jucat un rol important. Sute de mii de oameni au fost închişi, ucişi, unii separaţi de familiile lor, fiind victimele unor torturi atroce şi fiind persecutaţi datorită convingerilor lor religioase.
    Este important să se ia în seamă rolul Bisericii în condamnarea nedreaptă a lui Simon Kimbangu. Se pare că Vaticanul se temea ca nu cumva acest profet, prin puterea sa extraordinară, să dezvăluie cel de-al treilea secret de la Fatima. Vaticanul era conştient de faptul că Simon Kimbangu s-a conformat întru totul acelor profeţii secrete de la Fatima şi-a acţionat ca şi cum le-ar fi cunoscut. Prin tot ceea ce-a făcut, el a reîntors către Dumnezeu un număr extraordinar de mare de fiinţe umane, care erau iniţial chiar atee. Astfel întreaga conducere a Vaticanului se face vinovată de tragedia acestui mare spirit care a fost Simon Kimbangu, de condamnarea sa nedreaptă şi torturile cumplite la care a fost supus. Nici pînă în zilele noastre, Vaticanul n-a dat o explicaţie pentru această faptă reprobabilă, care atestă instaurarea unei Inchiziţii pe teritoriul Africii colonialiste.
---------------------------------------------
    Vă rog să reţineţi acest aspect important, deoarece ne vom mai întîlni cu el de foarte multe ori în scrisorile pe care vi le pregătesc.
    De altfel, Vaticanul, peste tot pe unde s-a infiltrat de-a lungul vremii prin intermediul Bisericii Catolice – atenţie, este vorba de toate continenetele, nu doar de Africa! –, n-a făcut altceva decît să distrugă vechile civilizaţii şi tradiţii pre-creştine, ducînd o luptă continuă şi furibundă împotriva şamanilor şi tuturor conducătorilor religioşi care deţineau puteri supranaturale, vînîndu-i pe rînd, unul cîte unul, şi supunîndu-i la tot felul de torturi groaznice, spre a le smulge toate cunoştinţele şi informaţiile pe care aceştia le deţineau, pentru ca apoi să-i omoare cu cea mai barbară cruzime.
    Ei bine, în tot acest timp, Vaticanul a continuat (şi continuă!) să se laude în lumea largă că este apărător şi propovăduitor al creştinismului, NEADEVĂR pe care de mii de ani îl propagă cu-atîta sîrg în lumea largă. Peste tot pe unde ajungeau coloniştii europeni, în spatele lor veneau cohorte întregi de preoţi catolici cu Biblia-n mînă, fiind trimişi de Vatican să-i convertească pe oameni la religia creştină cu FORŢA, pe principiul: „Cine nu este cu noi, este împotriva noastră!”
---------------------------------------------
    Simon Kimbangu, spiritul protector al Africii, prin vocile care mărturisesc despre el şi despre miracolele înfăptuite de el, a rămas chiar şi în zilele noastre un model spiritual exemplar care a insuflat speranţă unui continent întreg, continent care de mult timp s-a obişnuit cu mizeria şi sărăcia, sub influenţa a secole de abuzuri colonialiste şi-a unor învăţături religioase distorsionate, intenţionat opresive.
    Am ales să vă prezentăm acest exemplu şi datorită faptului că el face trimitere la un alt caz excepţional pe care îl vom expune în continuare.
    Aşa cum Simon Kimbangu a menţionat, la scurt timp după discursul său profetic, va apărea un mare rege, şi el însuşi se va reîntoarce ca reprezentant al acestuia. În conformitate cu evenimentele istoriei africane, acest mare rege la care făcea referire Simon Kimbangu este unul dintre cei mai mari şi mai remarcabili oameni din istoria Africii, Simeon Toko, numit de unii cercetători contemporani a fi chiar „un mare avatar”.

    Simeon Toko: destinul miraculos al unui rege neîncoronat
    Simeon Toko s-a născut pe data de 24 februarie 1918 într-un sat din nordul Angolei ce se numea Sadi Banza Zulu Mongo şi care înseamnă „satul muntelui ceresc”. El avea să înfrunte încă de mic un mediu de viaţă extrem de ostil, dominat de boală, foamete, epidemii şi moarte, departe de orice stare de siguranţă.
    Timp de 50 de ani această regiune unde micuţul Toko s-a născut a suferit o serie întreagă de calamităţi naturale. În această zonă au existat lungi perioade de secetă şi mult prea puţine momente de bine. Această regiune ca şi regiunile din nordul Congoului au fost devastate, foametea care a urmat calamităţilor şi secetei a ucis mii de oameni. Însă nu doar foamea a fost cea care a ucis în această regiune, căci diverse boli contagioase precum variola, febra tifoidă, malaria şi multe altele au făcut sute de mii de victime.
    Exegeţii care au căutat să documenteze viaţa lui Simoen Toko şi să o asocieze unor profeţii biblice, pentru a dovedi astfel că el a fost un trimis al lui Dumnezeu pe Pămînt, văd în condiţiile teribile înfruntate de acesta în copilărie o confirmare a profeţiilor din Apocalipsa Sfîntului Apostol Ioan, unde se menţionează că „balaurul stătu înaintea femeii care era să nască, pentru ca să înghită copilul cînd se va naşte“.
    La o vîrstă foarte fragedă, Toko s-a îmbolnăvit de variolă şi-a fost atît de bolnav, încît supravieţuirea sa ar putea fi considerată un miracol în sine; sătenii au crezut că doar mîna Tatălui Ceresc i-a salvat viaţa. După ce s-a vindecat, faţa lui Simeon Toko a rămas însă desfigurată de cicatricele variolei. Privitor la starea micului Toko, adepţii lui văd în aceasta o împlinire a profeţiilor lui Isaia 52:14-15: „Precum mulţi s-au spăimîntat de El - aşa de schimonosită îi era înfăţişarea Lui, şi chipul Lui atît de fără asemănare cu oamenii“.
    La scurt timp după ce Simeon Toko s-a născut, un misionar de la sediul din Angola al Societăţii Misionare a avut un vis. El a visat că un mare rege s-a născut în regiunea aflată sub tutela sa. S-a decis să caute acest prunc. Rugîndu-se la Dumnezeu pentru a-l ghida, a ajuns în cele din urmă la Simeon Toko. Privind la acest copil atît de rahitic şi de mutilat de boli, a clătinat din cap. A fost cuprins de mari îndoieli. A pus cîteva întrebări şi apoi a plecat, simţindu-se înşelat de visul şi de vocea care l-au condus pînă acolo. Evenimentele ulterioare însă aveau să-l facă să reconsidere acel vis profetic într-o cu totul altă lumină.
    Mulţi ani mai tîrziu, în 1949, Simeon Toko a participat la o conferinţă internaţională cu tematică religioasă în Kinshasa (Leopoldville, cum a fost cunoscut cîndva acest oraş, în timpul perioadei coloniale). Atunci cînd Simeon Toko a luat cuvîntul, cu ocazia acelei manifestări, el s-a rugat pentru ca Duhul Sfînt să se pogoare asupra întregii Africi şi să pună capăt abuzurilor puterilor colonialiste. Conaţionalii săi asociază acest eveniment religios şi persoana lui Simeon Toko cu unul dintre cele mai mari şi mai evidente miracole din istoria recentă a Africii, eveniment care s-a petrecut la data de 4 ianuarie 1959. El a fost atestat istoric de mii de martori şi este menţionat în numeroase lucrări care se ocupă de... fenomene supranaturale.
    În acea zi de 4 ianuarie 1959, martorii atestă că numeroşi „heruvimi şi serafimi” au apărut şi-au ţinut piept armatei colonialiste belgiene. Cetăţenii din Leopoldville au văzut o armată de aproximativ o mie de îngeri, cu corpuri foarte musculoase, impunătoare, de culoare aurie. Aceste fiinţe cu aspect uman, dar cu puteri supranaturale, demonstrau o extraordinară forţă; de exemplu, un martor a văzut pe unul dintre ei măturînd de pe drum un camion de cinci tone c-o singură mînă! Soldaţii belgieni au deschis focul asupra acestor îngeri de culoare aurie, însă fără nici un efect. Armata colonialistă a fost cuprinsă de panică şi dezordine. Îngerii au dispărut la fel de brusc precum apăruseră. Conform nativilor africani, în acea zi, Simeon Toko „şi-a dezlănţuit armata”. Ziua de 4 ianuarie este şi astăzi zi de sărbătoare în Kinshasa.
    La un an după această extraordinară apariţie angelică în masă, Republica Democrată Congo a devenit o ţară independentă, căci belgienii au fost obligaţi să părăsească bogatele lor colonii din Congo.
    Şi alte evenimente spectaculoase, cu conotaţie mistică, sînt asociate persoanei lui Simeon Toko. Întrucît avea înclinaţii religioase, el a pus bazele unui cor într-o biserică din Itaga. Succesul acestui cor a atras atenţia misionarilor, care au început să-l suspecteze pe Simeon Toko că este posedat şi manifestă felurite puteri specifice magiei negre. Geloşi pe succesul său, misionarii i-au cerut într-un mod abil lui Simeon Toko să renunţe la practicile magiei negre, însă acesta le-a răspuns, spunîndu-le: „Dar dacă noi ne rugăm la acelaşi Dumnezeu, cum este posibil ca atunci cînd eu mă rog şi se manifestă Duhul Sfînt, să mă acuzaţi de vrăjitorie? Credeţi că din cauză că sînt african nu este posibil să mi se răspundă la rugăciuni? Face oare Duhul Sfînt discriminare cu privire la africani?”
    După un astfel de răspuns deranjant pentru misionari, aceştia au hotărît să-l excludă pe Simeon Toko din rîndul bisericii. Zis şi făcut, Simeon Toko a fost exclus din rîndul bisericii însă faptul neaşteptat a fost acela că cei care îl urmau au plecat şi ei din rîndul Bisericii.

    Atunci cînd este invocat ajutorul divin, revărsarea Sfîntul Duh provoacă minuni şi miracole
    În data de 25 iulie 1949, la o întrunire a corului înfiinţat de Simeon Toko, întrunire ce avea loc în casa unui anumit Vanga Ambrosio, Simeon Toko decide să se roage din nou lui Dumnezeu împreună fiind cu încă 35 de membrii ai corului. Cu puţin timp înainte de miezul nopţii, Simeon Toko a privit spre cer şi apoi a rostit: „Tată, ştiu că întotdeauna îmi răspunzi la rugăciuni. Acum priveşte această turmă pe care mi-ai trimis-o. Această muncă este atît de imensă, încît fără ajutorul Sfîntului Duh noi nu vom fi niciodată capabili să realizăm ceea ce-ai plănuit. Nu ai auzit rugăciunea pe care ţi-am adresat-o acum trei ani?”
    Exact la miezul nopţii, un vînt puternic a zguduit casa unde avea loc întîlnirea şi, asemeni evenimentelor relatate în Faptele Apostolilor, Sfîntul Duh s-a pogorît asupra celor prezenţi cu excepţia unui singur om, Sansao Alphonse, conducătorul corului. Dumnezeu l-a lăsat pe acesta într-o stare normală de conştiinţă, astfel încît să poată consemna în scris dovezile şi miracolele ce-au avut loc în faţa ochilor săi uluiţi. Mulţi din grup vorbeau în limbi străine pe care nu le-au mai vorbit niciodată pînă atunci, unii dintre ei au văzut lumini, alţii au auzit voci cereşti, alţii au fost capabili să comunice cu claritate cu persoane care se aflau la cîteva zeci de kilometri distanţă de locul în care avea loc rugăciunea.
    Emoţia produsă de aceste miracole a făcut ca membrii corului să se răspîndească prin tot oraşul şi să înceapă să predice despre Împărăţia lui Dumnezeu, atrăgînd mii de oameni. Acest fapt a atras însă şi atenţia colonialiştilor belgieni care au considerat această activitate periculoasă.
    În următoarele trei luni, poliţia colonialistă a început să-i închidă pe predicatori. Ei au fost torturaţi cu o mare cruzime, ca-n cazul lui Simon Kimbangu, sau chiar ucişi fără a fi judecaţi. Unii dintre ei au fost decapitaţi, alţii au fost arşi de vii în casele lor, înecaţi în rîuri sau împuşcaţi fără a fi anchetaţi. În cele din urmă, colonialiştii au hotărît să-i deporteze. Soţiile, soţii şi copiii au fost separaţi de familiile şi de casele lor şi duşi la distanţe de sute sau chiar mii de kilometri.
    În data de 22 octombrie, Simeon Toko şi 3.000 dintre adepţii săi au fost aruncaţi în două închisori, Ofiltra şi Ndolo. După trei luni de închisoare, s-a emis un decret prin care urmau să fie deportaţi în afara ţării. Acesta a fost momentul în care Simeon Toko a început să facă unele miracole foarte concrete şi profeţii care au devenit în curînd evidente. Administratorul belgian al închisorii din Ndolo se numea Pirote. El îi brutaliza pe adepţii lui Toko şi le adresa insulte rasiste. Întotdeauna încheia zicînd: „Ciori împuţite, veţi merge înapoi în ţara voastră, în Angola!” Sătul de această insultă, Simeon Toko i-a răspuns acestuia într-un mod aspru: „Să ştii că dacă există un străin aici, acela eşti tu! Ca să-ţi arăt că sînt acasă, în ziua în care vei face injustiţia de-a mă deporta din Congoul belgian, vei căra bagajele mele alături de mine!”
    Simeon Toko a ridicat ambele mîini, a desfăcut degetele şi i-a spus belgianului să le numere. Apoi a spus: „Le dau belgienilor 10 ani să părăsească această ţară, nici mai mult nici mai puţin!”. Nimeni n-a înţeles aceste vorbe profetice în acel moment. Însă discipolii lui Simeon Toko au înţeles mai tîrziu: în ziua în care au fost deportaţi, Pirote a căzut jos mort. A căzut victimă unui aparent atac de cord în timp ce lucra în biroul său şi-a murit pe neaşteptate. Aşa cum am arătat anterior, la 10 ani după aceste evenimente, belgienii a trebuit să se retragă din Congo.

    Capacitatea de-a trezi în sufletele oamenilor credinţa în Dumnezeu îi atrage un şir nesfîrşit de tentative de omor
    Imediat după ce-a fost deportat şi-a ajuns în Angola, au început adevăratele necazuri ale „omului întristat obişnuit cu mîhnirile şi suferinţele”. Din acel moment, Simeon Toko nu va mai avea niciodată parte de linişte. Viaţa sa va fi un şir nesfîrşit de încercări de a-l ucide, şi aceasta doar datorită faptului că avea puterea de-a trezi în sufletele oamenilor credinţa în Dumnezeu. Supravieţuirea sa a fost posibilă datorită unor veritabile miracole care atestă faptul că el a fost un adevărat „trimis al lui Dumnezeu”.
    Pentru a vă face o imagine realistă asupra nedreptăţilor şi persecuţiilor la care a fost supus acest om excepţional, menţionăm pe scurt că după ce-a fost încarcerat pe nedrept în Leopoldsville, el a fost deportat în Angola. În timp ce era încarcerat în Angola, autorităţiile portugheze l-au deportat în:
1. Colonato din Vale do Loge, în districtul Bembe, nordul Angolei;
2. din Bembe l-au deportat în Waba Caconda;
3. din Caconda în Hoque, la 30 Km de San da Bandeira;
4. din San da Bandeira în Waba Caconda;
5. din Caconda în Cassinga, Vila Artur de Paiva;
6. din Cassinga în Jau, în cantonul Chibia;
7. din Chibia, înapoi în San da Bandeira;
8. din San da Bandeira în Mocamedes, în districtul Porto Alexandre, sau mai precis, în Ponta Albina;
9. din Ponta Albina în Luanda, capitala Angolei.
    Toate aceste deportări au avut loc într-o perioadă de 12 ani. Captivitatea lui Simeon Toko în închisori şi campusuri agricole a durat de la trei luni, ca la San da Bandeira, pînă la 5 ani, la Ponta Albina.
    Scopul acestor deportări succesive era de-a reduce influenţa lui Simeon Toko şi de-a dezmembra gruparea sa, avînd în vedere influenţa imensă pe care o exercita asupra oamenilor şi numărul foarte mare de adepţi pe care îi atrăgea prin exemplul său luminos. Însă dimpotrivă, pretutindeni unde erau trimişi el şi adepţii săi, reuşeau să atragă din ce în ce mai mulţi oameni în credinţa numită (de către portughezi, în batjocură) „tokoism”. În final pentru că nu reuşeau să-l distrugă sau să-l descurajeze, autorităţile portugheze au decis să apeleze la măsuri extreme: „Simeon Toko trebuie să fie ucis cu orice preţ”.
    S-a pus deci un preţ pe capul lui atunci cînd a fost trimis în sclavie pe un cîmp agricol din Caconda, în sudul Angolei. Doi supraveghetori portughezi, stimulaţi de recompensă, au decis să-şi încerce norocul. Ei au pus la cale un plan de a-l ucide pe Simeon Toko. În această privinţă este remarcabilă mărturia preotului Adelino Canhandi, care în acea perioadă era bucătar la campusul agricol din Caconda. El a văzut tot ce s-a întîmplat.
    În timp ce era ocupat cu gătitul, a auzit o voce care îl chema: „Canhandi, Canhandi, vino aici”. Era Simeon Toko. Odată ieşit afară, surprins şi curios, Toko i-a spus să stea acolo şi să fie atent. „Fiul Omului va fi din nou testat!” Ciudate cuvinte, în special pentru Canhandi, care pe atunci nu era creştin şi n-a înţeles termenul sau ce vroia Simeon Toko de la el. Curios, a aşteptat să vadă ce va petrece.
    Unul dintre cei doi supraveghetori portughezi a apărut şi l-a salutat pe Simeon Toko: „Hei Simeon, vezi tractorul acela de acolo? Sînt buruieni care înfundă semănătorul. Mergi şi curăţă-l!” Supus, prizonierul s-a strecurat sub maşină pentru a o repara. Pe cînd se afla sub maşină, supraveghetorul ce şedea în scaunul şoferului a pornit motorul, ceea ce-a activat automat lamele rotative ale semănătorului. Corpul lui Simeon Toko a fost instantaneu tăiat în mai multe bucăţi. Îngrozit, Canhandi a rămas în picioare nemişcat, în locul în care se afla. Supraveghetorul a dat înapoi, pentru a controla ce s-a petrecut. Al doilea supraveghetor, ce era în serviciu în acea zi, a făcut un semn de victorie, indicîndu-i c-au reuşit.
    Apoi, ceva de necrezut s-a petrecut. În faţa lui Canhandi şi-a celor doi ucigaşi portughezi, corpul lui Simeon Toko s-a „recompus” în mod miraculos, „de la sine”! Simeon Toko s-a ridicat în picioare! Canhandi nu putea să-şi creadă ochilor. Cei doi portughezi au luat-o la fugă, cuprinşi de groază. Din acea zi, Canhandi a început să creadă în Dumnezeu; întreaga sa familie a început să creadă în Dumnezeu şi, ulterior, el a devenit preot creştin.
    Adepţii săi consideră că aceea a fost ziua în care Simeon Toko a făcut cunoscut cine se afla în spatele feţei sale desfigurate de variolă, comportîndu-se intenţionat în concordanţă cu următoarea scriptură: „Tatăl mă iubeşte pentru că îmi dau viaţa ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu de-a sila, ci o dau Eu de la Mine. Am puterea s-o dau şi am puterea s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” (Ioan 10:17- 18)
    În perioada în care Simeon Toko a stat în Luanda, capitala Angolei, în timp ce era deportat pentru a noua oară, s-a petrecut un alt eveniment ce-a arătat adevărat sa natură şi menire. Ar trebui să precizăm că atunci cînd a venit pe Pămînt, în Palestina, Iisus s-a referit la sine însuşi la persoana a treia, folosind termenul de „Fiul Omului”. De cele mai multe ori vorbea despre Iisus Hristos, ceea ce însemna, pentru adepţii lui, că şi el era un servitor al lui Hristos, ca toţi ceilalţi, în ciuda miracolelor care se petreceau în jurul său, era ca o „umbră”, nimeni nu ştia cine era cu adevărat.

    Vaticanul dă semne că se teme de împlinirea menirii spirituale a lui Simeon Toko
    Vaticanul şi înalţii oficiali ai Bisericii Catolice urmăreau îndeaproape cazul lui Simeon Toko şi acţiunile sale, de altfel ei se află în spatele condamnărilor extrem de severe suferite de acesta. Putem deduce că Vaticanul se temea de misiunea lui Simeon Toko deoarece în viziunea capilor Bisericii, acesta, prin puterea sa extraordinară de-a profeţi viitorul, ar fi putut dezvălui cel de-al treilea secret de la Fatima.
    Totodată Vaticanul şi oficialii de acolo se temeau ca nu cumva acest Simeon Toko să fie unealta prin care Fecioara Maria sau însuşi domnul nostru Iisus Hristos să vorbească oamenilor. Din acest motiv Papa a trimis doi emisari la Simeon Toko pentru a afla cine este el de fapt. Simeon Toko i-a transmis Papei prin cei doi emisari un răspuns din Biblie: „Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos, şi-a trimis pe ucenicii săi să-l întrebe: «Tu eşti acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?» Drept răspuns Iisus le-a zis: «Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi: orbii îşi recapătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sînt curăţiţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia. Binecuvîntat este acela pentru care Eu nu voi fi prilej de poticnire.»“ (Matei 11:2-6)
    Folosind un scurt citat biblic, Simeon Toko a dat de-nţeles Papei Ioan al XXIII-lea că ceea ce-a găsit în nota scrisă de către Lucia dos Santos era adevărat (n.t. – Lucia dos Santos este unul dintre cei trei copii care-au luat parte în mod direct la profeţiile de la Fatima din 1917). Ca Papă, fostul cardinal Roncalli putea să-şi aleagă orice nume, dar l-a ales pe cel de „Ioan”, astfel că scriptura din Matei, pe care Simeon Toko i-a trimis-o s-o citească, i se adresa direct pe nume.
    Temîndu-se de cine era cel care trăia acum printre cei mai dispreţuiţi oameni de pe pămînt, Papa 1-a contactat pe dictatorul portughez Antonio de Salazar. În data de 18 iulie 1962, Simeon Toko a fost din nou arestat şi deportat; dar de data asta nu într-un colţ îndepărtat din Angola, ci în Portugalia.
    Un avion aparţinînd forţelor aeriene portugheze îl aştepta pe Toko pemtru a-l deporta în Portugalia. Avionul era dotat cu cele mai avansate sisteme de navigaţie şi telecomunicaţii. În avion se afla un preot catolic şi membri ai poliţiei secrete a lui Salazar, PIDE-DGS, plus pilotul şi copilotul. Misiunea acestora era de-a zbura deasupra Oceanului Atlantic şi după aproximativ o oră de zbor, să-l arunce pe Simeon Toko în ocean. Acesta era acelaşi tratament inuman pe care militarii argentinieni l-au utilizat cîţiva ani mai tîrziu împotriva adversarilor lor politici.
    Se presupune că preotul catolic a fost adus în avion pentru a contracara prin rugăciune puterile magice ale africanului. Dar acest proiect, ingenios planificat, avea să eşueze în momentul în care agenţii PIDE s-au ridicat pentru a-l imobiliza şi a-şi duce crima la bun sfîrşit. Simeon Toko s-a ridicat în picioare şi-a ordonat avionului să se oprească. Avionul s-a oprit în mijlocul aerului! A stat nemişcat, nemaiavansînd nici un centimetru, nici înălţîndu-se, nici prăbuşindu-se. Echipajul a fost cuprins de panică. Preotul de abia mai putea respira şi cu-n glas răguşit spunea rugăciuni disperate. Toţi au început să-l implore pe „preto” (termen denigrator în limba portugheză ce are sensul de „cioroi”) să aibă milă. Simeon şi-a ridicat ochii şi mîinile către cer şi după o scurtă rugăciune a ordonat avionului să pornească din nou. Deîndată, avionul a început să se deplaseze. Simeon Toko a relatat el însuşi această povestire.
    În calitatea sa de „prizonier politic exilat” Simeon Toko a fost lipsit de toate drepturile cetăţeneşti fundamentale. Nu vom insista aici însă asupra nedreptăţilor îndurate de el în viaţa de zi cu zi. Vom descrie însă una dintre multele tentative de asasinat realizate asupra sa în timpul şederii forţate la Ponta Delgada, în arhipelagul insulelor Azore, unde a primit sarcina de-a supraveghea un far.

    O tentativă macabră de asasinat
    De-a lungul anilor, mii de oameni au văzut cicatricea de pe pieptul lui. „Aproape că puteai vedea prin cicatrice inima lui Toko pompînd în pieptul său, o imagine aproape insuportabilă”, a relatat o persoană care l-a cunoscut, Dona Laurinda.
    Aceasta se referea la cea mai abominabilă încercare de a-l omorî pe Simeon Toko, la ordinele dictatorului Salazar, căruia el i-a supravieţuit în mod uluitor. Această tentativă, care ar fi fost o „crimă de gradul I” dacă victima era oricine altcineva, a avut loc cu puţin timp înainte de eliberarea sa, în iulie 1974. Potrivit lui Tom Dark, Simeon Toko n-a fost eliberat de către Salazar, dictatorul a fost răsturnat de la putere de către o revoluţie, Simeon fiind eliberat în cadrul unei amnistiţii generale a prizonierilor politici.
    Dar ce s-a petrecut, de fapt? Un medic portughez citise rapoarte privind aşa-zisa „invincibilitate” a lui Toko şi a invitat cîţiva doctori din Europa să realizeze, chipurile, o operaţie asupra acestuia, sub pretextul eliminării unei tumorii din pieptul său. Doctorii l-au dus la spitalul civil. L-au pus pe masa de operaţii, au realizat o tăietură în partea stîngă a pieptului, au ajuns la cavitatea pieptului şi-au extras inima care încă pulsa. Aorta şi celelalte artere au fost tăiate cu-n bisturiu, iar inima sa a fost îndepărtată. Simeon era mort, cu corpul acoperit de sîngele cald ce împroşcase afară din pieptul şi inima sa.
    Medicii au aruncat inima lui Simeon într-un vas metalic şi-au dus-o la un laborator, în aceeaşi clădire. Au realizat diferite teste pe ea. Aparatele, analizele microscopice şi experimentele realizate au arătat că nu era nimic extraordinar sau anormal din punct de vedere fizic la inima lui Simeon. Doctorii au concluzionat că acest organ nu era sursa invulnerabilităţii sale – dacă se poate spune că oamenii pot trage concluzii asupra unui asemenea fapt. Incontestabil, aceşti medici l-au ucis pe Simeon în acest macabru experiment, dar spre oroarea şi uluirea acestora, Simeon Toko şi-a revenit pe masa de operaţii! Corpul său lipsit de inimă se mişca sub puterea voinţei sale. A deschis ochii, s-a ridicat şi s-a uitat la ei, rana de la piept său rămînând larg deschisă. „De ce mă persecutaţi în acest mod?” le-a spus. „Daţi-mi inima înapoi!”

    Independenţa unei întregi naţiuni s-a datorat unui singur om
    Cu această ocazie, Simeon Toko a prezis că guvernarea portugheză asupra Angolei se va sfîrşi în curînd. El s-a reîntors în ţara sa natală, Angola, în 31 august 1974, cu încrederea că vorbele sale se vor împlini. Un an mai tîrziu, în 11 noiembrie 1975, Angola şi-a cîştigat independenţa faţă de Portugalia, iar adepţii săi susţin că eliberarea Angolei i se datorează lui Toko.
    În decursul nopţii de 31 decembrie 1983 spre 1 ianuarie 1984, cînd moartea lui Simeon Toko a fost anunţată de către mass-media, tunete cutremurătoare şi-o ploaie torenţială au izbucnit pe cerul Luandei. În această zonă nu mai plouase de cîţiva ani. Meteorologii erau uluiţi. Timp de trei zile a plouat continuu. Manifestarea aceasta ieşită din comun a fost asociată tuturor zvonurilor ce înconjurau moartea marelui avatar.
    Un anumit politician care era recunoscut ca fiind unul dintre cei mai duri oameni din anturajul lui Neto, preşedintele Republicii Angola, era de multe ori chemat în cazul unor misiuni delicate şi confidenţiale. Portughezii, împotriva cărora luptase timp de 14 ani în războiul de eliberare, aveau multe de spus despre el. Numele său stîrnea groază şi veneraţie. Condusese un grup de rezistenţă specializat în tăierea capetelor. Acest om era unul dintre ofiţerii Preşedintelui Neto; i se spunea „Comandante Paiva”.
    După ce-a auzit că Simeon Toko a murit, Paiva a alergat pînă la locul în care corpul acestuia era expus. Şi-a croit drum prin mulţimea de zeci de mii de oameni. S-a uitat la corpul lui Simeon şi apoi a cerut să vorbească. A declarat: „Nu este adevărat că Simeon Toko este mort, deoarece el este invulnerabil!”.
    A face o asemenea confesiune publică era extrem de incriminator. Cu şapte ani înainte, comandantul Paiva primise ordinul de a-l ucide pe Simeon Toko odată pentru totdeauna. A spus publicului că aceasta este ceea ce el şi oamenii lui au făcut. L-au răpit pe Simeon Toko şi l-au dus într-un loc secret; odată ajuns aici l-au măcelărit metodic, aşa cum procedează un măcelar cu cadavrul unui animal. Au tăiat capul lui Simeon, apoi braţele şi picioarele, apoi i-au separat pieptul de abdomen. Au îndesat cadavrul măcelărit într-un sac mare, au legat capătul acestuia c-o sfoară şi l-au ascuns într-un anumit loc. După trei zile au revenit pentru a lua sacul şi pentru a-l arunca în mare, la rechini.
    Însă sacul dispăruse. Oamenii au început să se certe asupra locului în care acesta fusese ascuns. Brusc, în mijlocul discuţiei lor, o voce pe care au descris-o ca pe „sunetul a multe ape” a acoperit vocea lor: „Pe cine căutaţi? Sînt aici!” Era chiar Simeon Toko, în carne şi oase, viu, maiestuos. Oamenii au luat-o la fugă urlînd „Este Dumnezeu, este Dumnezeu!”.
    După această crima oribilă pusă la cale de Paiva nimeni n-a mai îndrăznit să atingă un singur fir de păr de pe capul lui Simeon Toko. Iar acum, cînd corpul lui Simeon era întins pe jos, abandonat de către acesta prin propria sa alegere, Paiva refuza să creadă că este mort. Comandantul Paiva avea să înebunească după cîteva zile de la moartea lui Simeon Toko.
    Desigur că toate aceste fapte miraculoase dintre care v-am prezentat doar cîteva au fost însoţite de-o gamă numeroasă de calităţi pe care Simeon Toko le-a dovedit din plin în decursul vieţii sale tumultoase. „Un suflet mare, plin de iubire pentru semenii săi” sînt cuvintele prin care este amintit astăzi Simeon Toko de cei care au avut şansa să-l cunoască.
    Aceste două exemple pe care le-am prezentat sînt sugestive din mai multe puncte de vedere. Ele dovedesc din plin că uneori Dumnezeu se manifestă prin anumite fiinţe umane alese, pentru a înfăptui unele minuni şi miracole care, în ultimă instanţă, au rolul de a-i face pe cît mai mulţi oameni să se reîntoarcă spre Dumnezeu. Remarcăm însă şi faptul că viaţa acestor taumaturgi (făcători de miracole) nu este deloc uşoară. Istoria omenirii este, din păcate, plină de exemple ale unor mari înţelepţi care-au fost martirizaţi, persecutaţi, chinuiţi. Reversul medaliei este lumina, speranţa şi frumuseţea pe care aceste extraordinare fiinţe le-au revărsat în lume şi-n sufletele celor care i-au urmat şi i-au iubit.

sursa: Yoga esoteric

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 16 iulie 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.